Stau pe întuneric sau la lumina lumânării, acum în anul 2010. S-au obişnuit şi deja nu se mai plâng nimănui. Nu au confort, nu pot utiliza aparatură decât dacă aceasta funcţionează cu baterii. Pe hârtie, oficial, apar ca şi cum ar avea curent electric, dar adevărul e altul. Lipsa fondurilor de acum 25 de ani a dus la sistarea lucrărilor în urma cărora ar fi trebuit să fie şi ei… luminaţi.
Pentru că nu pot să rezolve problema au decis că nu e nevoie să se mai plângă şi în fiecare an, la data la care ar fi trebuit să aibă curent electric, fac o petrecere mare în sat, pentru a sărbători lipsa electricităţii.