„Au scos oameni din casele lor, cu copii mici cu tot, și le-au ocupat”. Cum au trăit sub ocupația rusă locuitorii dintr-un sat din Cernihiv

Armata rusă a ajuns la Ivanivka pe 5 martie. „În câteva minute am numărat trecând pe stradă 140 de tancuri, blindate și camioane Kamaz”, povestește primăria Șvîdka despre primul contact cu soldații Moscovei. Apoi spune că a pierdut numărătoarea, dar crede că, în total, coloana era formată din peste 200 de vehicule militare.

Ocupați în doar câteva minute

„Satul a fost ocupat în doar câteva minute. Echipamentele lor au fost amplasate în apropierea clădirilor rezidențiale”, explică edilul.

„A doua zi au evacuat oameni din casele lor, cu copii mici cu tot, și le-au ocupat. Oamenii s-au îngrămădit la vecinii care aveau pivnițe”, descrie ea situația.

Soldații ruși au distrus locuințele localnicilor: „Au murdărit pereți, au făcut praf mobilierul. Tot ce nu au luat cu ei au sfărâmat”.

„Dacă porțile caselor erau închise, le deschideau cu rafale de mitralieră. Unde nu mai locuia nimeni, spărgeau ferestrele și intrau. Furau tot ce puteau căra”, spune Șvîdka.

„Nu vrem să luptăm, dar am fost forțați. Avem ipoteci militare”

Olena Șvidka subliniază că militarii cu care a apucat să vorbească i-au spus că „au venit pentru pace”. „«Nu vrem să luptăm, am fost forțați»”, îmi ziceau. Mulți au spus că au o ipotecă militară”.

Recomandări

Fanta românească e mai scumpă și mai proastă decât cea din Italia: mai puțin suc de portocale, dar mai multe arome și coloranți | Experiment Libertatea

• Ipotecile militare sunt programe specializate concepute pentru soldați, un proiect care îi ajută să devină proprietari de case.

Potrivit șefei comunității locale, soldații care au fost dislocați la Ivanikva erau din Sankt Petersburg, Ekaterinburg sau Siberia.

„I-am abordat de mai multe ori, fără să mă prezint. Nu se știe ce mi-ar fi făcut. Am întrebat dacă femeile cu copii pot părăsi satul, dar nu li s-a permis”, rememorează Olena.

Nu-i lăsau să aprindă nici măcar lumânări

Comunitatea a trăit zile întregi fără curent, tăiat de ruși, și „nu era posibil nici să aprinzi nici măcar o lumânare, noaptea”.

La un moment dat, după ce comandantul unității dislocate a pierit pe câmpul de luptă și a fost înlocuit, sătenii au avut permisiunea să iasă afară din adăposturi din pivnițe și beciuri, între 8.00 și 10.00.

Primărița afirmă că fiecare casă a fost obligată să pună la poartă panglici roșii, semn că „au fraternizat” cu soldații ruși.

Cei în casele cărora au fost găsite uniforme sau documente militare au fost ridicați. „Cunosc cazuri de astfel de oameni care au fost evacuați forțat în Rusia sau Belarus”, explică femeie.

Recunoaște că nu a auzit de oameni torturați. Însă tortura era reprezentantă de lipsa hranei

Recomandări

Despre mitul „conflictului milenar” dintre români și maghiari, cu istoricul Sorin Mitu: „Comparați ce au făcut unii cu ceilalți englezii și irlandezii sau evreii și arabii”

Au mâncat vaci ucise de obuze

„Oamenii au mâncat ce aveau. În pivnițe erau cartofi. Unii aveau carne, untură, conserve. Așa au supraviețuit. Cei cu gâște, găini, rațe, împărțeau totul. Sătenii care creșteau vaci distribuiau lapte gratuit, cei care aveau ouă, le dădeau și celorlați”, povestește primarul din Ivanivka.

Într-una din zile, un obuz rusesc a lovit un grajd și a ucis două vaci. „Oamenii au sacrificat și au mâncat acele biete animale. Nu au murit de foame”, spune Olena Șvîdka.

Eliberarea a venit pe 30 martie. Începând cu 3.00 dimineața. În câteva ore, rușii părăsiseră deja satul din regiunea Cernihiv.

„Cine va ieși din casă va fi împușcat”

Dar nu se terminase. Un militar rus s-a apropiat de oamenii care se ascundeau în subsolul școlii și le-a spus să nu iasă în timpul retagerii: „Cine va ieși va fi împușcat!”. 

„Armata noastră a sosit o zi mai târziu. I-am așteptat, am așteptat să fim eliberați. Oamenii s-au apropiat neîncrezători de soldații ucraineni. Întrebau dacă s-a terminat. Le era teamă tutoror că rușii ar putea reveni. Mulți localnici au fugit, iar pentru cei care au rămas, am organizat ajutor umanitar. Există o lipsă acută de medicamente”, spune Olena, primarul unui sat cu 3.600 de oameni înainte de război.

Recomandări

Nati Meir, condamnat la 11 ani de închisoare, adus în România. Autoritățile din Grecia au admis predarea sa

Satul și întreaga infrastructură au fost grav avariate. Multe case au fost distruse. Casa de cultură a ars complet, va trebui ridicată de la zero.

Noua clinică medicală, inaugurată anul trecut, are pereții în picioare, dar totul în interior este distrus. 

Tancul înfipt în peretele școlii, ca o „ștampilă”

Școala din sat nu mai are ferestre și uși. Toate echipamentele au fost furate, iar un tanc a rămas înfipt în peretele școlii, ca o ștampilă a zilelor de teroare.

„Pentru ca oamenii să se întoarcă aici, totul trebuie reconstruit. Altfel, vom dispărea. Totul va depinde de ce ajutor primim. Fie financiar, fie materiale de construcție. Oamenii sunt gata să înceapă să muncească și să reconstruiască”, încheie primarul.

Comuna Ivanikva are trei sate în componență. Locuitorii din Iahidne au relatat episoade traumatizante. Aproximativ 130 de oameni s-au adăpostit, de pe 5 martie și până pe 2 aprilie, în subsolul școlii. Au dormit în picioare, abia au mâncat și și-au făcut nevoile în găleți. În luna petrecută în subsol, 12 dintre ei și-au pierdut viața. Nu au putut fi evacuați până când rușii s-au retras.

Urmărește pe Libertatea LIVETEXT cu cele mai noi informații despre războiul din Ucraina, declanșat de Rusia

Fotografii: EPA

Urmărește-ne pe Google News