Cândva, crâşmarii vindeau ieftin vinul. Nu cu litrul sau cu cana, ci cu burta. Un leu cât putea să bea clientul. La fel, apele minerale se duceau pe şanoe. Asta, până când le-am “privatizat strategic”. La fel se întâmplă şi cu alte (ultime) resurse naoeionale. “Întreprinzători strategici” le-au preluat şi au fixat ei preoeurile, dând statului redevenoee doar cât praful de pe tobă. Ieri, Coalioeia de guvernare a discutat despre strategia energetică. Se afirmă că rezervele de hidrocarburi din Marea Neagră, pe care Sterling pusese mâna aproape pe gratis, prin mânării orchestrate de guvernanoei succesivi, sunt mult mai mari. Premierul Boc declarase astă-iarnă că va denunoea contractul oneros şi că vinovaoeii vor plăti. Oare?!

La fel, e dubioasă insistenoea cu care e difuzat un spot tv prin care “Gabriel Resources” promite statului 4 miliarde $ pentru aurul şi argintul de la Roşia Montana. Las că în Parlament zace de ani un amendament care – în consens cu legislaoeia UE – interzice exploatarea cu cianură şi că zona riscă să fie distrusă. Dar şi aici se pare că zăcămintele sunt mult mai bogate, iar statul ar trebui să încaseze infinit mai mult. Însă nu m-ar mira să aflu că, tot pe blat, s-a dat verde excavatoa- relor.

La ce secție de votare votezi duminică și cum poți vota dacă nu ești în localitatea de domiciliu pe 24 noiembrie la alegerile prezidențiale!
 

Urmărește-ne pe Google News