Aurel Bădulescu, poliţistul criminalist care modelează chipuri în lut

De-a lungul timpului, din degetele îndemânatice ale inspectorului principal  Aurel Bădulescu au prins contur mii de astfel de chipuri printre care şi cel al Reginei Elisabeta a II-a, al lui Mihail Kogălniceanu, al lui Marin Sorescu sau al lui Amza Pellea.

Pentru poliţistul care acum lucrează la Institutul de Criminalistică al IGP, trecutul nu e niciodată departe. De câte ori, în atelierul său, modelează bucata de pământ stropită cu apă, gândurile îi zboară la anii copilăriei în care mâinile-i, la început crude şi nepricepute, frământau plastilina din care au ieşit primele chipuri. Al celebrilor comici americani Stan şi Bran, al lui Don Quijote, dar şi al beţivului satului. Şi la prima carte despre modelare pe care mama lui i-a oferit-o în dar pe când era în clasa a doua.
”Copil fiind, stăteam mult pe stradă, să mă uit la oameni. Beţivul a venit spre mine, inofensiv, şi mi-a dat un clopoţel de cal.  Fără să spună un cuvânt.  Îl mai am şi-acum. În ochii lui am văzut multă tristeţe şi singurătate. M-am întors acasă şi l-am modelat”, păşeşte Aurel printre amintiri. Modele îi sunt, fără ca aceştia să aibă habar, oamenii obişnuiţi pe care îi vede zilnic şi le studiază cu atenţie trăsăturile. Fie personaje ţărăneşti, chipuri muncite pe care trecerea anilor le-a săpat adânc, fie fizionomii caricaturale, pline de umor şi veselie. Din apăsări ale degetelor îndemânatice, chipul poate primi o gură zâmbitoare, nişte ochi trişti, sau o expresie melancolică, visătoare. În funcţie de starea de sipirt a meşteşugarului-poliţist.

Pasiunea lui Aurel Bădulescu de a modela fizionomii începând de copil, în plasilină, şi ajungând astăzi  la lut după ce a experimentat ipsosul şi ceramica, l-a determinat să urmeze un master european de criminalistică, cu tema ”Reconstrucţia facială-metodă de identificarea a cadavrelor cu identitate necunoscută”, studii care îl ajută în munca de zi cu de la Institutul de Criminalistică.
Aurel, care şi pictează icoane pe ceramică, a expus la muzeele satului din Râmnicu-Vâlcea şi Bucureşti, la muzeul din Goleşti, la Muzeul Naţional de Istorie al României, dar şi în parcurile bucureştene, cu ocazia diverselor serbări populare. „Toţi purtăm măşti. Cu timpul, devin una cu noi, fără să ne dăm seama. Dacă am căuta în adâncimile noastre, ne-am regăsi adevărata substanţă, cea a binelui” încheie ofiţerul.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro