Aurul olimpic = 5.000 lei si o butelie!

Daca pentru multi dintre noi numele de Stefan Rusu nu reprezinta poate nimic, cu siguranta, auzul acestui nume impune respect mai ales in randul varstnicilor, al celor care au avut posibilitatea sa urmareasca evolutiile sportivilor romani la Jocurile Olimpice dinainte de 1989.

Luptele greco-romane par insignifiante ca notorietate in comparatie cu fotbalul zilelor noastre, insa exista, din fericire, sportivi romani care prin performantele lor pun in umbra, macar pentru o clipa, cel mai iubit sport al planetei. Stefan Rusu este unul dintre acele nume pe care esti obligat sa le pronunti cu respect. Nici nu ai putea altfel, pentru ca o simpla privire asupra rezultatelor sale l-ar face invidios pana si pe Ronaldinho.

Nascut la Radauti, la 2 februarie 1952, Stefan Rusu a pornit spre sala de sport inca de la noua ani, sub indrumarea profesorului Virgil Gherasim, iar primul club la care a fost legitimat a fost Tractorul Radauti. S-a calit pe salteaua de concurs, iar disciplina si increderea de sine cu care isi infrunta adversarii le-a dobandit si in viata de zi cu zi. Surprinde prin larghetea cu care povesteste si explica diferentele generatiei sale fata de cea actuala, la fel de rapid cum isi surprindea adversarii de pe saltea.

Dacia pentru locul 1, Trabant pentru locul 3

‘Sunt diferente uriase, mai ales in privinta castigurilor materiale. In 1976, titlul olimpic era rasplatit cu o masina Dacia, medalia de argint cu un automobil Skoda, iar medalia de bronz cu un Trabant. In plus, am avut si o diurna de 120 de dolari canadieni. Cand am devenit campion olimpic in 1980, am fost rasplatit cu 5.000 de lei si o butelie, iar in 1984, desi ne-au fost promise televizoare color si frigidere, nu ne-au mai dat nimic. Astea erau vremurile, insa noi eram stimulati pentru ca puteam iesi din tara. Din diurna de 1,5 dolari pe zi, mai aduceam si unele cadouri familiei. Pe de o parte, era bine, pentru ca erai angajatul unei intreprinderi si salariul iti mergea in tara. Daca aveai valoare si erai legitimat la Steaua sau Dinamo, automat aveai gradul de sergent major. Cine avea studii era automat ofiter’, spune fostul campion olimpic.

Palmares

JO – Montreal 1976, argint;
Moscova 1980, aur;
Los Angeles 1984, bronz.
CM – aur – 3, argint – 2, bronz – 1
CE – aur – 5, argint – 2, bronz – 3

Obligat sa semneze cu Steaua

De-a lungul carierei, a fost legitimat la clubul din Radauti, dar si la Steaua si la Dinamo. O intamplare petrecuta in 1975 avea sa ii schimbe total parerea despre sistemul de atunci. ‘Se intampla in 1975, cand, dupa un concurs in Polonia, pe aeroport am fost asteptat de colonelul Gheorghe Suteu, de la Steaua. Acesta mi-a spus ca taica-miu a facut o gafa si ca este rau de el daca nu ma duc la Steaua. Cand am auzit ca este vorba de tata, am semnat imediat cu Steaua. Mai tarziu am aflat adevarul si, cu prima ocazie, in 1977, m-am intors la Radauti, unde am ramas pana in 1980. Din 1981 si pana in 1990 am activat la Dinamo’, isi aminteste Stefan Rusu.

A antrenat Turcia, a refuzat SUA

Antrenor la clubul care l-a lansat, dar si la centrul national de la Piatra Neamt, Stefan Rusu marturiseste ca nu a dus lipsa de oferte din strainatate. ‘Am activat ca antrenor la lotul national de juniori al Turciei, din 1990 pana in 2000. Am revenit in tara pentru ca vreau sa fac performanta cu romanii mei. De curand am refuzat o oferta de 3.000 de dolari din SUA, insa prefer sa antrenez in Romania, iar pensia viagera, pe care o primesc din 2000, ma ajuta’. In prezent are un venit lunar de 7.200 de lei, din care 5.900 de lei reprezinta pensia viagera.

„In lupte nu mai investeste nimeni”

Totusi, singurul luptator roman medaliat la trei editii ale Jocurilor Olimpice (argint in 1976, aur in 1980 si bronz in 1984) are un mare sentiment de amaraciune cand priveste nivelul la care a ajuns sportul care l-a facut celebru. ‘Din pacate, nu am mai reusit sa castigam nici o medalie la lupte de la Olimpiada de la Barcelona, din 1992, cand am smuls un bronz. In anii ?70-80 dominam aceste intreceri la Campionatul Mondial sau la Jocurile Olimpice. Vasile Andrei (categoria 100 kg) si Gheorghe Berceanu (48 kg) au fost campioni olimpici in 1972, Ion Draica (82 kg) in 1984, iar Vasile Puscasu (100 kg) in 1988. Constantin Alexandru a devenit vicecampion olimpic la 48 kg, in 1980, la Moscova. In ceea ce ma priveste, am luat aurul olimpic in 1980, la Moscova, si am urcat de alte doua ori pe podium: vicecampion la Montreal (1976) si bronz la Los Angeles (1984). La primele doua editii am participat la categoria 68 kg, iar la Los Angeles, la categoria 74 kg. Se investea insa in acest sport, exista cu adevarat interes. Ma gandesc doar la un singur lucru: in acea perioada, la lotul olimpic de lupte erau 60 de sportivi, in timp ce acum sunt doar 18… Cine mai investeste astazi in acest sport? Aproape nimeni, toti sunt interesati doar daca au ceva de castigat de pe urma acestui lucru’, povesteste Stefan Rusu, fara sa isi ascunda in vreun fel dezamagirea fata de dezinteresul care domneste in ce priveste luptele greco-romane.

Urmărește-ne pe Google News