Criză care o fi mondială, dar în România e potenţată şi de găsirea unui teren şubred – creşterea economică artificială din fosta guvernare. Acum a venit scadenţa, iar Executivul – vizibil divizat PD-L/PSD pe tema împrumutului şi condus de un premier fără o viziune de anvergură – dă din colţ în colţ. Vulnerabil, în consecinţă, în tratativele cu FMI pentru împrumutul sindicalizat, care de la 10 miliarde s-a dus la 19 miliarde de euro. Bani care vor fi primiţi, dar contra unor condiţii greu de suportat social. Şi desigur restituibili destul de repede, concomitent cu uriaşe datorii mai vechi.
Principala voce care, spre deosebire de în urmă cu două luni, susţine acum Acordul cu FMI este a preşedintelui Băsescu, acompaniat mai ales, în afara suitei guvernamentale, de un fost şi de un actual funcţionar ai finanţei mondiale, Theodor Stolojan şi Mihai Tănăsescu. Preşedintele a invocat şi ieri, la Radio România Actualităţi, nobila idee a “solidarităţii în austeritate”. Doar că austeritatea va lovi pe sărite.
Vor fi afectaţi în primul rând salariaţii din zona privată, susţinerea guvernamentală inconsistentă şi fiscalitatea excesivă falimentând nenumărate firme. Vor fi defavorizaţi (şomaj, venituri subţiate) bugetarii din grila inferioară, cei cu lefuri de 7-8 milioane lei, nu şi cei cu de zece ori mai mult. Pentru că Guvernul şi Parlamentul nu-s capabile nici să abroge legile speciale, nici să adopte legea salarizării bugetare. Vor fi striviţi pensionarii. Nu vor resimţi însă mai nimic privilegiaţii. Apropo de îndemnul lui Băsescu la “solidaritate în austeritate”: de la preşedinte şi premier, la miniştri şi parlamentari, lefurile se reduc cu 50%. Staţi calmi, în Ucraina, nu în România.