„Am o verișoară în orașul Herat din vestul Afganistanului. Am crescut împreună în anii 70. Îmi amintesc cum ascultam albumul 45 RPM și cum dansam împreună. Nu am mai văzut-o de aproape cincizeci de ani. Mi-o amintesc ca pe o tânără inteligentă, cu pistrui și ochi verzi, și cu un zâmbet cald, contagios. Ieri am sunat-o. Părea îngrozită. Mi-a spus că toți copiii ei adulți au fugit din Herat, iar acum este singură, doar cu un fiu alături, într-un oraș aflat sub stăpânirea talibanilor”, transmite Khaled Hosseini pe pagina sa de Facebook.

„Talibanii au terorizat sistematic femeile”

Scriitorul afgan și-a exprimat îngrijorarea în special pentru soarta femeilor din Afganistan. 

„Am inima frântă și mă simt neputincios. Îmi fac griji pentru verișoara mea. Și îmi fac griji pentru milioanele de afgani care și-au părăsit casele și care se luptă acum cu întrebări existențiale. Unde vor merge? Ce se va întâmpla cu ei? Nimeni nu le poate spune cu certitudine. Cel mai îngrijorat sunt însă pentru surorile mele afgane. Ele au cel mai mult de pierdut.

Există nenumărate imagini sfâșietoare din anii în care talibanii au condus ultima dată Afganistanul: bătăile publice, retezarea mâinilor, execuțiile de pe stadioane, distrugerea barbară și fără sens a artefactelor istorice. Talibanii au terorizat sistematic femeile. Le-au luat libertatea de mișcare, libertatea de a lucra, dreptul la educație, dreptul de a purta bijuterii, de a-și vopsi unghiile, de a râde în public, și chiar de a-și arăta chipurile.

Asta o așteaptă pe verișoara mea? Dar pe fiica ei și pe nenumăratele femei afgane atât de curajoase, care timp de 20 de ani s-au luptat pentru a obține independență, pentru dreptul la demnitate și identitate? Femeile afgane vor fi din nou sechestrate în case? Vor fi bătute pe străzi? Nu vor mai avea voie să lucreze? Se vor goli sălile de clasă? Vor dispărea chipurile feminine din televiziunea afgană și vocile feminine din radio?”, a continuat scriitorul. 

„De unde va veni ajutorul?”

Singura nădejde pe care o mai pot avea cetățenii afgani, spune autorul afgano-american, ar fi gândul că „talibanii s-au schimbat”. Imaginile înfiorătoare apărute în presă, în ultimele zile, înlătură însă orice urmă de speranță. 

„Poate că talibanii s-au schimbat, spun unii. Așa să fie? Vom afla asta în zilele, săptămânile și lunile care urmează. Aceasta este singura mică speranță pe care mi-o îngădui, în efortul de a gândi pozitiv. De fapt, imaginile recente din Herat, în care talibanii plimbă așa-zișii infractori – bărbaţi cu faţa vopsită în negru, legaţi cu frânghii la gât, contrazic această ultimă speranță.

Deci, dacă talibanii nu s-au schimbat și nu există nimic care să îi împiedice să-și impună legile barbare unui popor care suferă de mult timp, ce este de făcut? Ce se va întâmpla cu femeile și fetele de acolo? De unde va veni ajutorul? Nu știu răspunsul. Cu siguranță nu-l știu astăzi. Astăzi, îmi fac griji. Astăzi, am inima frântă. Astăzi, plâng pentru speranțele și aspirațiile pierdute ale semenilor mei”, a transmis Hosseini. 

„Lumea nu trebuie să uite Afganistanul”

În cele din urmă, cunoscutul scriitor face un apel la solidaritate. 

„Decizia de a retrage trupele americane din Afganistan a fost luată, iar coșmarul de care se temeau mulți afgani, inclusiv eu, s-a îndeplinit. Totuși, oricât de sumbre și lipsite de speranță ar părea lucrurile acum, lumea nu poate și nu trebuie să uite Afganistanul. Nu trebuie să abandoneze un popor care a căutat pacea de mai bine de patru decenii. Lumea trebuie să fie solidară cu afganii de rând, în special cu femeile, și să-i preseze pe talibani să le respecte drepturile esențiale, presupunând că talibanii vor controla în curând întregul ținut.

Lumea trebuie să facă tot ce-i stă în putință pentru a se asigura că milioanele de femei afgane nu vor fi lăsate să dispară din nou în spatele ușilor încuiate și a perdelelor trase. Aceste femei sunt unele dintre cele mai curajoase și mai puternice persoane pe care le-am întâlnit vreodată. Verișoara mea este un bun exemplu în acest sens. Femeile ca ea m-au inspirat tot timpul și m-au făcut să fiu umil în fața lor. Este rușinos că trebuie să îndure din nou această imensă suferință, după toate câte au avut de îndurat până acum, în acești ani de luptă continuă.

Întregul popor merită mai mult de atât”, a transmis Khaled Hosseini. 

Khaled Hosseini cu actorii din filmul „The Kite Runner”, Bahram și Elham Ehsas.

Despre scriitorul Khaled Hosseini

Khaled Hosseini, în vârstă de 56 de ani, s-a născut în Kabul și este unul dintre cei mai importanţi şi mai cunoscuţi scriitori din Afganistan, al cărui nume a început să facă turul lumii chiar după apariţia primului roman, „The Kite Runner”/ „Vânătorii de zmeie”, publicat în 2003. 

Romanul spune povestea a doi prieteni din Kabul, Amir și Hassan, care își petrec copilăria înălțând zmeie, pentru a evada astfel din realitatea tumultuoasă în care trăiesc: de la căderea monarhiei Afganistanului până la intervenția militară sovietică, exodul refugiaților către Pakistan și Statele Unite și ascensiunea regimului taliban.   

În 2007, cartea a fost ecranizată în filmul cu același nume. În același an, a apărut romanul „A Thousand Splendid Suns” („Splendida cetate a celor o mie de sori”), urmat de „And the Mountains Echoed” („Și munții au reacționat”) în 2013 și de romanul ilustrat, inspirat din povestea refugiaților sirieni, „Sea Prayer” („Rugă către mare”) în 2018.

Hosseini s-a născut într-o familie înstărită din Kabul: tatăl său a făcut parte din corpul diplomatic al Ministerului de Externe, iar mama lui preda farsi la un liceu de prestigiu din acelaşi oraş. În 1976, familia s-a mutat la Paris, unde tatăl fusese delegat în interes de serviciu, dar în 1980, când mandatul de diplomat i-a expirat, au preferat să ceară azil politic în SUA decât să revină în Afganistanul ocupat de sovietici. Familia Hosseini s-a stabilit în San Jose, California, unde viitorul scriitor a absolvit liceul şi cursurile facultăţii de biologie din cadrul Universităţii Santa Clara. Un an mai târziu, Hosseini a fost admis la  Facultatea de medicină San Diego, din cadrul Universităţii California, pe care a absolvit-o în 1993. Între 1996 şi 2004, Khaled Hosseini a profesat ca medic internist, după o rezidenţă la spitalul Cedars-Sinai din Los Angeles.

În 2006, a fost numit ambasador din partea UNHCR, Agenția ONU pentru Refugiați.

De asemenea, este fondatorul Fundației Khaled Hosseini.

 
 

Urmărește-ne pe Google News