ComenteazăAcolo unde a reușit știința au dat greș oamenii politici – așa rezumă ultimul an autorul cărții de succes „Sapiens: o istorie a omenirii”.
Asta pentru că, lucrând sub stres continuu și sub semnul incertitudinii, oamenii de știință din toată lumea au colaborat, au făcut schimb de informații, de date noi și au anunțat între ei fiecare nouă descoperire, pe când autoritățile cu putere de decizie nu au făcut decât să se certe, să se acuze unele pe altele de răspândirea virusului și chiar să nege în unele cazuri existența virusului mortal.
În cazul în care coronavirusul va continua să se răspândească și în 2021 și va continua să ucidă milioane de oameni ori dacă o altă pandemie va lovi omenirea în 2030, asta nu va fi niciun dezastru natural, nici o pedeapsă de la Dumnezeu. Va fi eșecul oamenilor. Mai exact, un eșec politic.
Yuval Noah Harari, istoric:
Ne-am descurcat mai bine, pentru că am fost pregătiți
Scriitorul Yuval Noah Harari face un scurt rezumat al anului 2020, marcat de pandemie, și spune că situația nu este atât de rea. El e de părere că, cel puțin comparativ cu epidemiile și pandemiile cu care omenirea s-a confruntat în trecut, noi am făcut mult mai bine față pericolului, avantajați fiind de experiență, de dezvoltarea tehnologiei și a științei.
De exemplu, arată istoricul, când omenirea s-a confruntat cu ciuma bubonică (continentul european s-a confruntat de mai multe ori cu așa ceva, ultima dată în 1855 – n.r.), care a ucis zeci de milioane de oameni, nimeni nu avea idee ce a cauzat-o sau cum poate fi oprită. Când a apărut gripa spaniolă (începutul secolului XX – n.r.), nici cei mai buni oameni de știință din lume nu au reușit să identifice la timp virusul, măsurile pentru oprirea epidemiei au fost zadarnice, iar încercările pentru dezvoltarea unui vaccin s-au dovedit inutile.
În cazul coronavirusului, lucrurile au stat foarte diferit, explică Harari, pentru că lumea era deja pregătită pentru o pandemie. Prima alarmă a fost în decembrie 2019, iar în ianuarie, virusul a fost deja identificat și toate informațiile despre el au fost făcute publice. În câteva luni a și început fabricarea primelor vaccinuri.
Avantajați de tehnologie
În trecut, era absolut imposibil ca oamenii să intre complet în carantină pentru prevenirea răspândirii unui virus, cum este cel de gripă spaniolă: ar fi rezultat un dezastru economic și foamete, arată Harari.
Imaginați-vă un câmp de grâu în timpul ciumei negre. Dacă le spui fermierilor să stea acasă, vor muri de foame. Dacă le spui să meargă la muncă, vor muri din cauza virusului. Ce faci?
Yuval Noah Harari, istoric:
Pe lângă asta, grâul sau orice mai era produs pe câmp avea nevoie să fie transportat sute de kilometri, ceea ce înseamnă virusuri plimbate în jurul lumii pe nave.
Prin contrast, digitalizarea, tehnologia și biotehnologia performantă i-au ajutat enorm pe oamenii secolului XXI. Nu doar că este mai ușor pentru autorități să monitorizeze răspândirea virusului, dar și impactul economic este benefic.
Agricultura, dă exemplu istoricul israelian, s-a bazat pe munca fizică a oamenilor timp de sute de ani. Acum nu mai este cazul, pentru că munca în agricultură este făcută în mare parte automat, iar transportul grâului și orezului pentru comerț se face în containere și pe nave care nu necesită foarte mult personal. Așadar, carantina a avut un impact foarte mic asupra acestui domeniu.
Trăiam deja în două lumi, fizică și virtuală, doar ne-am mutat mai mult timp în a doua
Pandemia de COVID a scos la iveală și rolul esențial pe care îl joacă oamenii din profesii cărora până acum nu le dădeam importanță – curierii, muncitorii de la curățenie, șoferii de camion.
„Au fost colacul nostru de salvare”, subliniază Harari.
În 1918, școlile, bisericile și alte servicii nu ar fi putut funcționa în timpul carantinei. În ziua de azi, totul se poate face online.
„Sigur, online-ul are dezavantajele lui și a creat ceva probleme, dar simplul fapt că este posibil este uimitor”, afirmă istoricul.
În 1918, omenirea funcționa doar fizic, iar când a apărut gripa, oamenii nu au avut unde să fugă. Foarte mulți dintre noi funcționăm acum în două lumi, cea fizică și cea virtuală. Când a apărut coronavirusul în lumea fizică, oamenii doar s-au mutat în cea virtuală, acolo unde virusul nu poate ajunge.
Yuval Noah Harari, istoric:
O criză de sănătate s-a transformat într-o dilemă politică
Succesele datorate științei și tehnologiei în 2020 nu au rezolvat însă problema COVID-19, pentru că tot ceea ce a fost la început o criză sanitară s-a transformat rapid într-o dilemă politică, spune Harari.
„Nimeni nu avea așteptări de la regi și împărați când ciuma bubonică a omorât milioane de oameni. O treime din populația Angliei a murit în timpul primului val de ciumă, dar asta nu l-a făcut pe regele Edward al III-lea să-și piardă tronul. Era evident că situația e peste puterea conducătorilor, așa că nimeni nu i-a acuzat pe ei de eșec”, explică istoricul.
Acum, însă, omenirea are toate instrumentele științifice necesare pentru a opri pandemia de COVID. Acestea au niște costuri economice și sociale uriașe, iar responsabilitatea folosirii lor pică pe umerii politicienilor.
Yuval Noah Harari, istoric:
Din păcate, foarte mulți dintre ei nu iau această responsabilitate în serios, continuă scriitorul, dându-i ca exemple pe fostul președinte al Statelor Unite, Donald Trump, și pe cel al Braziliei, Jair Bolsonaro, care au luat în derâdere întreaga situație pandemică, nu au ținut cont de sfaturile experților, au răspândit teorii conspiraționiste și, mai mult, au sabotat încercările autorităților locale de a ține sub control răspândirea virusului.
Marea Britanie, la rândul ei, a fost mai preocupată de Brexit decât de COVID-19, în timp ce Israelul a permis turiștilor, în plin vârf pandemic, să treacă prin aeroport fără carantină.
„Unele state s-au descurcat mai bine, dar omenirea, ca întreg, a eșuat în a face un plan global pentru a învinge virusul. Primele luni din 2020 au fost de parcă am fi urmărit un accident în slow motion. Nu am reușit să prevenim catastrofa ce a acaparat în final întreaga lume”, scrie Harari.
Instrumentele pentru prevenirea pandemiei de COVID au existat, dar a lipsit înțelepciunea politică pentru a le folosi.
Yuval Noah Harari, istoric:
Nu e suficient să întrebăm „Câți oameni se vor îmbolnăvi, dacă nu impunem carantina?”
Știința nu poate înlocui politica, susține Yuval Noah Harari în editorialul său din Financial Times. Nu oamenii de știință trebuie să ia hotărâri pentru populație, ci decidenții politici, pentru că nu există nicio modalitate științifică pentru a stabili ce interese sau ce valori sunt mai importante. Și trebuie să cântărească bine situațiile și să se gândească ce contează mai mult, să țină cont de toți factorii.
Nu e suficientă întrebarea „Câți oameni se vor îmbolnăvi de COVID-19, dacă nu impunem carantina?”, atunci când autoritățile se gândesc dacă să impună sau nu astfel de măsuri restrictive, crede istoricul. Trebuie să se întrebe și: câți oameni vor suferi de depresie în lockdown?; câți copii vor renunța la școală?; câți oameni își vor pierde locul de muncă?; câte persoane vor fi bătute sau omorâte de partenerii lor?
Trebuie să ne întrebăm mereu: ce contează?; cine decide ce contează?; cum comparăm cifrele? Asta e o treabă ce ține de politică, nu de știință. Politicienii trebuie să pună în balanță toate considerentele medicale, economice și sociale și să vină cu un plan politic complet.
Yuval Noah Harari, istoric:
Cele trei lecții principale
Discuții despre anul 2020, despre efectele pandemiei și despre modul în care au acționat autoritățile din toată lumea pentru a rezolva criza sanitară vor mai fi, dar partidele și toți oamenii politici trebuie să învețe măcar trei lucruri importante din această pandemie de COVID, spune Harari.
1. Trebuie să securizăm infrastructura digitală
„A fost salvarea noastră în timpul pandemiei, dar ar putea curând să devină sursa unui dezastru”, scrie istoricul.
Cel mai uimitor lucru este că internetul nu a cedat, în ciuda faptului că atât de mulți l-au luat cu asalt în timpul pandemiei, mai spune istoricul israelian. „Școlile, munca de birou, bisericile s-au mutat în online aproape peste noapte, dar rețeaua a rezistat”, scrie Harari.
După 2020, știm că viața merge înainte și dacă o întreagă țară este în lockdown, dar cum ar fi dacă și infrastructura digitală cedează? Tehnologia ne-a făcut mai rezistenți în fața virusurilor biologici, însă ne-a făcut și mai vulnerabili în fața unor atacuri cibernetice, crede scriitorul.
„Coronavirusului i-a luat câteva luni să se răspândească în întreaga lume și să infecteze milioane de oameni. Infrastructura noastră digitală s-ar putea prăbuși într-o singură zi”, crede Harari.
2. Toate țările trebuie să investească mai mult în sistemul public de sănătate
„Este un lucru de la sine înțeles, dar de multe ori, atât politicienii, cât și votanții lor reușesc cumva să ignore cele mai evidente lucruri”, afirmă Harari.
3. Trebuie să implementăm un sistem global de monitorizare și prevenire a pandemiilor
Și avem asta, sub forma Organizației Mondiale a Sănătății, dar bugetul care susține acest sistem este insuficient, iar influența asupra deciziilor politice, aproape inexistentă. OMS are nevoie să se impună mai mult, crede Harari, rămânând însă în același timp independentă.
În războiul dintre om și agenții patogeni, în prima linie se află fiecare om de pe planetă. Dacă unul singur este afectat, suntem toți în pericol, explică istoricul.
„Chiar și cei mai bogați oameni din cel mai bine dezvoltate state au un interes personal de a proteja oamenii din țările mai sărace. Dacă virusul trece de la un liliac într-o persoană dintr-un sat din junglă, în doar câteva zile, virusul s-ar putea plimba liniștit pe Wall Street”, scrie Yuval Noah Harari.
Un lucru e clar, atrage atenția istoricul israelian, la final: dacă virusul continuă să se răspândească, nicio țară nu va fi cu adevărat în siguranță. E necesară o cooperare globală.
Fotografii: 123.rf, Profimedia