Potrivit unor estimări, aproape 1.000 de persoane se adăposteau în teatru la momentul atacului, majoritatea femei și copii. Joi seară, 17 martie, autoritățile au anunțat că 130 de oameni au fost salvați, însă de atunci bilanțul a rămas neschimbat. La o săptămână de la atac, încă nu se știe clar câte persoane sunt blocate sub dărâmături sau în ce stare sunt.
Primarul orașului Mariupol a declarat sâmbătă pentru BBC că echipele de salvare pot încerca să ajungă la oamenii aflați în subsolul teatrului doar atunci când luptele scad în intensitate. Iar asta se întâmplă rar și pentru scurt timp.
Maria Rodionova se adăpostise de 10 zile în teatru, după ce reușise să fugă cu cei doi câini din apartamentul ei de la etajul al nouălea. Ei s-au instalat lângă scenă, într-un auditoriu din spatele clădirii.
Femeia spune că toată dimineața de 16 martie avioanele rusești înconjurau cerul deasupra orașului. În acea dimineață, ea luase niște resturi de pește dintr-o bucătărie în aer liber pentru a-și hrăni câinii, dar apoi și-a dat seama că nu băuseră apă.
Pe la 10.00, ucraineanca și-a legat câinii de bagaj și s-a îndreptat spre intrarea principală, unde se stătea la coadă la apă. Atunci a căzut bomba.
A urmat un zgomot de parcă ar fi fost bătăi din palme, tunător și puternic. Apoi sunetul sticlei sparte. Femeia spune că un bărbat a venit din spate și a împins-o de un perete, protejând-o cu propriul său corp.
Zgomotul a fost atât de puternic încât Maria a simțit o durere intensă în urechi. Ea și-a dat seama că nu a rămas însă surdă, pentru că mai putea auzi țipetele oamenilor, care veneau din toate părțile.
Maria descrie că suflul exploziei a aruncat un bărbat de o fereastră, apoi el a căzut la pământ, cu faţa plină de cioburi. O femeie, care era și ea rănită la cap, a încercat să-l ajute. Maria, care făcuse voluntariat la Crucea Roșie Ucraineană din Mariupol, spune că a reușit să se adune și să-l ajute,
Femeia mai spune că aproximativ 30 de oameni erau în sala unde campanse, dar nu crede că aceștia au supraviețuit. De asemenea, după explozie, Maria nu și-a putut găsi animalele. „Pentru mine, câinii mei au fost mai importanți decât orice”, spune Maria.
Vladislav, un tânăr de 27 de ani, intrase și el în clădire în acea dimineață. Avea niște prieteni acolo și se dusese să-i caute. Bărbatul a spus că era aproape de intrarea principală când a lovit bomba. Tânărul a spus că a fugit cu alții într-un subsol și, 10 minute mai târziu, a văzut clădirea arzând și o scenă de haos.
Bărbatul spune că a văzut oameni plini de sânge, unii cu răni deschise.
O mamă încerca să-și găsească copiii sub dărâmături. Un copil de 5 ani țipa «nu vreau să mor». A fost sfâșietor.
Vladislav
Atacul asupra teatrului a avut loc deși, pe 14 martie, o imagine din satelit arăta că pe două părți ale clădirii era scris mare „COPII”. Rusia neagă că a vizat locul, la fel cum neagă că a lovit locuri civile din Ucraina, inclusiv o maternitate Mariupol.
Andrei Marusov, jurnalist de investigație din Mariupol, a declarat pentru BBC că vizitase teatrul cu două zile înainte de atac, iar „toată lumea știa că este un punct pentru multe femei și copii”.
Jurnalistul spune că în acea dimineață de miercuri, avioanele rusești bombardaseră constant zona în care era teatrul, pe malul Mării Azov.
La rândul ei, Maria își amintește că avioanele militare „făceau cercuri” în apropierea teatrului în acea dimineață și „aruncau cu bombe în altă parte”.
Când Maria și-a părăsit apartamentul să se adăpostească în teatru, bunica ei, care locuia cu ea, a refuzat să meargă. „Mi-a spus «Este apartamentul meu, casa mea. O să mor aici»”. Tânăra încă așteaptă să afle vești despre ea, dacă e în viață.
Urmărește pe Libertatea LIVETEXT cu cele mai noi informații despre războiul din Ucraina, declanșat de Rusia