ComenteazăPământul, pe care noi nu-l prea lucrăm, este la mare căutare printre străini. Un studiu comandat de Comisia de Agricultură a Uniunii Europene arată că până la 30% din terenurile româneşti au proprietari oameni şi firme din UE, la care se adaugă alte zece procente care aparţin unor persoane din afara Uniunii. În total, e vorba de 5,3 mil. de hectare de teren agricol, din 13,3 mil. câte are România. Printre marii latifundiari străini din ţară sunt libanezi, conţi austrieci, bănci şi companii de asigurări care au cumpărat mai ales loturi care n-au fost tratate cu îngrăşăminte chimice, care la ei în ţară ar fi costat o avere. Oricum, au avut de unde alege. Noi arăm doar 60% din suprafaţa agricolă. În rest, buruienile cresc în voie. În altă ordine de idei, agricultura în România e rentabilă pentru toată lumea, mai puţin pentru români. Nici nu-i de mirare: ai noştri, cu tehnologiile lor de Evul Mediu – mulţi încă se chinuiesc să are un petic de pământ cu plugul tras de cai -, nu pot ţine pasul cu fermierii occidentali şi cu metodele lor de producţie ultramoderne, care îşi permit să-şi asigure recoltele şi au acces pe pieţe de desfacere unde obţin preţuri bune.
La noi e mai ieftin
Unul din motivele pentru care străinii sunt atraşi de terenurile din România e preţul extrem de redus al acestora. Un hectar costă în medie 2.400 de euro în ţara noastră, în vreme ce în Slovacia, de exemplu, preţul ajunge la 4.000 de euro, iar în Polonia, la 8.000 de euro. Cât despre ţările din Europa de Vest, aici hectarul de teren arabil poate fi şi de zece ori mai scump decât în România. La aceasta se adaugă şi faptul că atât mâna de lucru, cât şi carburantul sunt mai ieftine la noi. În plus, solul are o calitate excelentă.