Aventura unei americance care s-a mutat în vara anului trecut la Cluj: „Când vii aici te gândești că e comunism, ceva înapoiat, nesiguranță, griji. Adevărul e altul”

Componentă a echipei de baschet feminin U Cluj, aflată în lupta pentru play-off, Taneka Rubin, 28 de ani, a ajuns în Ardeal în august 2021. Este născută la Bamberg, în Germania, acolo unde tatăl său își satisfăcea serviciul militar, ca parte a trupelor americane care au staționat aici după cel de-al Doilea Război Mondial.

Taneka nu este doar o sportivă. A practicat baschetul în capitala Marii Britanii, Londra, dar are și un master în Afaceri Internaționale la University of East London. Nu are doar un blog personal, ce-i poartă numele, ci a și publicat o carte, „Winners Win”, care a văzut lumina tiparului înaintea pandemiei, în ianuarie 2020. Un tânăr mentor, așa cum apare alăturat descrierii sale pe diverse site-uri despre baschetul feminin, ea crede că noi toți avem un scop dat de Divinitate, iar „cartea mea, una inspirațională, vrea să ajute oamenii să-și îndeplinească întregul potențial”.

Libertatea: Taneka, ne poți spune cum te simți în România după jumătate de an petrecută la Cluj-Napoca?
Taneka Rubin: Iubesc România! Este o țară care m-a primit cu brațele deschise, neașteptat de frumos. Clujul este viu, senzația este una care îți încălzește sufletul.

Recomandări

13 români, dați dispăruți în inundațiile din Spania, anunță MAE

– Vorbeam și cu antrenorul vostru, cu Giannis Koukos, în cadrul interviurilor Libertatea despre viața străinilor în România, iar el se plângea, mai în glumă, mai în serios, de festivalul Untold, care „paralizează” orașul timp de o săptămână. Ai prins, ai fost?
– Am auzit de acest festival, dar n-am văzut. Îți dai seama că atunci când am tastat „Cluj” pe google, mi-a dat „Untold” din prima. Poate o să merg data viitoare, deși eu nu sunt fanul festivalurilor, mi se par prea gălăgioase pentru gustul meu. Eu sunt adeptul grupurilor mici.

„Mi-era teamă doar de frig”

– Ce știai despre România, Transilvania, până să ajungi aici?
– Nu prea știam nimic. Nu știam pe nimeni care să fi jucat aici, ca să pot să-l întreb de detalii. Am făcut cercetări personale, pe internet, m-am informat despre oraș, cultură, mâncare. Primul impact atunci? „Omule, trebuie să mă pregătesc de frig teribil!”. Eu fiind din Florida, sunt o persoană solară. Oricum, poate fi mai rău în privința frigului, aici.

– Asta a fost singura frică?
– Da, mi-era teamă doar de vreme. În rest, sunt o persoană foarte deschisă. Am văzut, și mi-a plăcut mult asta, că România este o țară cu o siguranță ridicată, adică nu sunt crime, împușcături, momente violente. Îmi place să experimentez culturi noi, dar în siguranță, în pace.

Recomandări

Guvernul vrea să înlocuiască sobele tradiționale ale românilor cu pompe de căldură. „Costurile sunt enorme”, spun specialiștii

– Pe unde te-au mai purtat pașii?
– Am făcut școală și baschet la Londra, apoi am stat câțiva ani în Portugalia, la Lisabona și la Porto, foarte mișto!, apoi un an în Spania, în vestul țării.

Nu i-au plăcut papanașii

– Ce diferențe ai sesizat?
– De infrastructură, e clar. În Spania, am descoperit „siesta”, modul de a savura, de a lenevi, în mijlocul zilei. Portugalia este pe modul mai lent, de ce să grăbești lucrurile? Londra e o metropolă, ca New York. Clujul e mai rapid decât ceea ce am întâlnit în Spania și în Portugalia.

– Ce ți-a plăcut la noul oraș în care locuiești?
– Centrul orașului. Iar Târgul de Crăciun a fost frumos de-a dreptul. Am fost în fiecare zi. A fost ceva ca în povești, un pic, am simțit atmosfera magică a sezonului.

– Ce nu-ți place?
– Mi-a tot zis multă lume să încerc un desert, dar poate am înțeles eu greșit, poate am avut ghinion cu restaurantul respectiv, dar nu mi-au plăcut papanașii. Și toți mi i-au lăudat.

– Ești prima persoană care spune asta, să știi!
– Atunci trebuie să le mai acord o șansă, OK.

„Te gândești că e comunism, nesiguranță, griji”

– Stilul de viață cum ți se pare?
– Chiar am fost surprinsă pozitiv. Foarte occidental, mai ales față de ceea ce credeam că voi găsi. Nu știu dacă e așa fiindcă este oraș universitar. Se simte că sunt în Europa. Nu se simte ca fiind departe de casa mea, de America. Un oraș tânăr, care are un vibe bun. Clujul este o mare și frumoasă surpriză!

Recomandări

Câți bani au cheltuit principalii candidați la președinție pe Facebook și Instagram pentru promovare în precampania electorală

– Care sunt ideile despre România până să vii din străinătate?
– Nu știam prea bine, dar în mare, cam așa: comunism, deși nu prea pricep ce e asta, fiindcă n-am trăit, dar probabil e ceva înapoiat, plus nesiguranță, un pic de „ai grijă la cel de lângă tine, nu poți știi ce hram poartă”. Dar te izbește adevărul, nu mi se pare că sunt diferențe mari între România și Occident. OK, sunt diferențe de limbă, de mâncăruri, logic, dar e o țară primitoare.

– Așa că te gândești că poate vei locui mai mult aici?
– Eu am contract până în luna mai, dar chiar aș vrea să continui. Orașul e frumos, clubul are grijă de noi, am început să-mi fac prieteni.

„Îmi plac sarmalele”

– Ce amici ți-ai făcut?
– Am întâlnit oameni care studiază medicina, am colege foarte faine, mai sunt băieții de la echipa de baschet, inclusiv americanii cu familiile, suntem o comunitate frumoasă, este un mix interesant. Avem cu cine și cu ce să ne petrecem timpul.

– Și ce faci în timpul liber?
– Covidul ne-a făcut să fim mai stricți și să stăm mai mult în comunități mici, să nu ieșim în oraș. Oricum, locuiesc într-o zonă liniștită, aproape de centrul Clujului, de parc, de lac. Socializez pe spații mici, în grupuri mici.

– Cu mâncarea cum te împaci?
– Sarmalele foarte bune, alea îmi plac. Mămăliga încă n-am încercat, am văzut în meniu, o să încerc cândva.

– Muzica?
– Eu sunt adepta muzicii r&b, hip hop, soul, aici e ceva diferit față de ceea ce îmi place mie. Am observat că e ceva tehno, mai alertă. Manele? Am auzit de chestia asta, știu că are un sound altfel, nu știu, e altfel față de ceea ce ascult eu. Nu pricep.

„Nu citesc despre război”

– Te-ai lovit de chestii rasiste aici?
– Deloc! Înțeleg că oamenii au întrebări despre cultura mea, dar asta nu-i face rasiști. E curiozitate, când te privesc, nu ceva negativ.

– Tatăl tău a fost militar de carieră, iar acum trăim sub spectrul amenințării războiului în Ucraina. Te temi?
– Nu citesc! Aud, ca orice om, văd la TV, dar evit să iau în calcul, să mă gândesc. Am citit despre siguranța României, am spus, asta mi-a plăcut. Sper ca politicienii să rămână doar cu gura mare, să nu se ajungă la conflicte.

– Dacă ar fi să descrii România în două-trei cuvinte?
– Surprinzătoare, cultură, primitoare.

 Cunoști, ai auzit despre poveștile cu Dracula?
– Da! Îți dai seama. Dar știu că sunt doar povești, marketing brand.

– Ce gând ai transmite românilor?
– Iubiți mai mult și oferiți-vă vouă și celor de lângă voi afecțiunea și atenția voastră.

Foto principală: Taneka, pe una din străduțele pietonale din centrul Clujului

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro