Cu experiență zero la catedră și fără vreun manual sau programă școlară, Raluca Băilă a trebuit să învețe repede cum să-i țină ocupați pe cei 30 de copii din clasa ei. A plecat către Arusha, Tanzania, în urmă cu două luni și tot își amână întoarcerea acasă. A povestit pentru Școala 9 de ce s-a aventurat, în plină pandemie, într-o țară la celălalt capăt al lumii.
„Voiam să rup cercul care devenea din ce în ce mai vicios, singură, liniștită, să schimb peisajul, să îmi dau o însemnătate zilelor de luni”, așa își explică Raluca decizia de a pleca din România la începutul acestui an.
Pe 2 ianuarie ajungea în Tanzania și pe 15 începea voluntariatul la Greenwich Nursery School Arusha, într-un program al organizației International Volunteer HQ. Slujba în resurse umane din țară făcea deja parte din altă viață.
Documentarea pe internet nu a pregătit-o suficient pentru ce avea să găsească. „Am găsit o curte mică, noroioasă, cu teren accidentat și două camere din chirpici crăpat, peticite cu lemne ude, sub un acoperiș improvizat de tablă încinsă. Camerele erau pline de 60 de perechi de ochi goi, dar cu cel mai mare zâmbet din adâncul sufletelor lor peticite cu speranță. Nu au cărți, nu au caiete, împart câteva foi între ei și cinci carioci”, a povestit Raluca pentru Școala 9.
Țara care nu crede în COVID
Ca să-i povestească reporterului de la Școala 9 despre aventura ei într-un apel video cu semnal bun, Raluca a mers la un hotel de lux din Arusha. Tânăra a vorbit și despre pandemie în țara al cărei președinte le-a spus oamenilor că se pot feri de coronavirus dacă se roagă și dacă inhalează un mix de plante.
„Nu pot să-i pronunț numele, dar se vorbește că e grav bolnav de COVID”, e tot ce poate spune românca, într-un spațiu public, cu voce tare. Pentru că este voluntara unei organizații internaționale, respectă reguli mai stricte, dar populația este sceptică în general cu privire la această pandemie care pare inventată de „mzungu”, „omul alb”.
La o zi după discuția cu Școala 9, președintele John Magufuli a murit de complicații la inimă, potrivit comunicatului oficial, și țara a intrat într-un doliu de 14 zile.
„Se poartă mască, dar doar în locațiile de lux și unde sunt turiști, în rest nu vezi pe nimeni cu mască. Ți se ia temperatura și ți se oferă dezinfectant în unele supermarketuri, dar tot în cele turistice. Ni s-a spus de la început dacă simțim nevoia să purtăm mască, nimeni nu o să ne judece, nu o să aibă o problemă cu asta, este fix alegerea noastră”, spune românca.
Există localnici curioși care uneori o opresc să-i ceară părerea: „oare e adevărat, chiar există?”. A învățat deja că niciun rezultat la un test COVID nu va fi vreodată pozitiv. „Dacă este pozitiv, răspunsul pe care îl primești este că trebuie să îl refaci în șapte zile și dacă primești răspunsul ăsta, știi că e pozitiv și te izolezi”, spune tânăra.
Școala în care predă nici nu ar putea fi numită așa după standardele românești. Pentru cei 60 de copii, construcția improvizată din chirpici este însă mult mai mult.
În 2007, Tanzania oferea acces universal la educație, dar este estimat că două milioane de copii între 7 și 13 ani nu merg la școală. Situația e mai grea la copiii mai mari: 70% dintre copiii între 14 și 17 ani nu merg la școală, potrivit UNICEF.
Există un singur profesor calificat la 131 de elevi. Calitatea educației este slabă și este posibil ca după ce ies din școala primară, copiii tot să nu aibă abilități de bază, cum ar fi scrisul, cititul, socotitul.
O dovadă a crizei de personal este chiar românca de 25 de ani care a mers acolo ca să fie asistent de profesor și s-a trezit direct educatoare pentru 32 de copii.
„Am ajuns la școală și mă gândeam că avem o programă, știm ce avem de făcut, dar nu a fost deloc așa. A trebuit să venim noi cu idei, cu ce am putea să îi învățăm pe acești copii, să știm că pleacă acasă cu ceva. Sunt cinci materii pe care trebuie să le facem în fiecare zi: desen, dictare, engleză, matematică și copiere de pe tablă care nu cred că are echivalent ca materie în țară”, a povestit Raluca pentru Școala 9.
A început să răscolească internetul și să vorbească cu profesoare române, ca să se descurce la clasă. După două săptămâni și-a intrat în ritm și fiindcă s-a atașat de copii, și-a amânat întoarcerea acasă. Următorul termen ar fi 13 aprilie, dar nu e convinsă că o va lăsa inima să vină acasă.
Întreaga poveste a Ralucăi în Tanzania, pe Școala 9.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro