În urmă cu mai bine de doi ani, pe 5 ianuarie 2019, George L. D. (37 de ani) a fost implicat într-un accident rutier produs într-o intersecție din Botoșani. Aflat la volanul unui autoturism Honda, în jurul orei 22.00, pe fondul vitezei excesive, D. a pierdut controlul asupra volanului, a pătruns pe sensul opus de mers și a intrat cu mașina în gardul unui imobil din zonă.
Martorii au povestit că bărbatul a coborât din autoturism și a luat-o la fugă. Au încercat să îl prindă, însă nu au reușit, motiv pentru care au alertat un echipaj de jandarmi aflat în zonă. În timp ce martorii vorbeau cu jandarmii, la fața locului s-a reîntors conducătorul auto.
Interogat de polițiști deplasați la locul accidentului, D. a recunoscut că el s-a aflat la volanul autoturismului și că se afla sub influența băuturilor alcoolice. A motivat că în seara respectivă a făcut o comandă la o pizzerie și pentru că livrarea întârzia a decis să meargă el să o ridice. Inițial a vrut să ia un taxi, însă a precizat că nu a găsit, astfel că s-a urcat la volanul autoturismului personal, deși consumase 1,5 l de bere. În urma recoltării probelor biologice, s-a constatat că șoferul avea o alcoolemie de 1,70 g‰ (la prima probă), respectiv 1,50 g‰ (la a doua probă). A spus că a fugit de la accident de frică. Cu tot cu cutiile cu pizza. După ce a ajuns acasă, a lăsat cutiile soției și s-a întors la accident.
Pe numele lui D., polițiștii din Botoșani au deschis dosar penal pentru conducere sub influența băuturilor alcoolice, ancheta fiind coordonată de procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani.
În fața anchetatorilor, bărbatul s-a prezentat ca fiind un absolvent de 12 clase, fără ocupație. Nimeni nu a verificat dacă afirmațiile sunt reale, iar ancheta, în contextul recunoașterii faptei, s-a finalizat rapid.
Pe 3 iulie 2019, D. a fost trimis în judecată, dosarul fiind înaintat spre soluționare Judecătoriei Botoșani. La primul termen de judecată, pe 4 octombrie 2019, el s-a prezentat în fața instanței, însoțit de avocat, solicitând ca judecata să se facă prin procedura simplificată a recunoașterii vinovăției. A depus instanței o adeverință din care reieșea că este student, prezentându-se în continuare ca fiind o persoană fără ocupație.
Instanța nu a mai amânat procesul și l-a condamnat de la primul termen. Magistrații Judecătoriei Botoșani i-au stabilit o condamnare de 8 luni de închisoare cu amânarea aplicării pedepsei, ceea ce însemna că dacă D. nu comitea nicio infracțiune în perioada de supraveghere (de 2 ani), condamnarea nu îi apărea în cazier, lucru diferit în cazul unei condamnări cu suspendare.
Nemulțumiți de pedeapsa blândă, procurorii au atacat decizia, dosarul mutându-se la Curtea de Apel Botoșani. Instanța de control judiciar a admis apelul procurorilor și a dispus înlocuirea amânării pedepsei de 8 luni cu închisoare cu 8 luni cu suspendare sub supraveghere. Sentința pronunțată de Curtea de Apel Suceava pe 28 februarie 2020 era definitivă. Și în fața acestei instanțe, George L. D. s-a prezentat ca fiind „fără ocupație”.
Surpriza după pronunțarea sentinței definitive: Sunt subofițer acoperit
După pronunțarea sentinței definitive și comunicarea acesteia, pe 15 aprilie 2020, D. a formulat o cale extraordinară de atac: recursul în casație – solicitând Înaltei Curți de Casație și Justiție să anuleze condamnarea dispusă de Curtea de Apel Suceava, pe motiv că hotărârea a fost dispusă de o instanță care nu avea competența să îl judece, arătând că la data faptei avea calitatea de subofițer activ în cadrul DGIPI, MAI. Subofițerul a recurs la calea extraordinară de atac după ce, aflând de condamnare, DGPI (Direcția Generală de Protecție Internă a Ministerului de Interne, n.red.) a dispus trecerea sa în rezervă.
Pe 16 octombrie 2020, ÎCCJ a casat sentința Curții de Apel Suceava și a trimis dosarul spre rejudecare Tribunalului Militar Iași.
Deși decizia Înaltei Curți nu viza o nevinovăție definitivă a subofițerului, ci o rejudecare a cazului, DGPI a dispus la aceeași dată -16 octombrie 2020 – anularea ordinului prin care s-a dispus trecerea în rezervă a subofițerului D. începând cu data de 28 februarie 2020, iar acesta a reintrat în sistem.
Prima condamnare: cu amânare
Ajuns pe rolul Tribunalului Militar Iași, dosarul în care D. era judecat pentru conducere fără permis are parte de o nouă răsturnare de situație. Subofițerul a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a actului de sesizare a instanței și a tuturor probelor și actelor de urmărire penală întrucât acestea au fost efectuate de un organ necompetent. Cu alte cuvinte, D. susținea că, dată fiind calitatea sa de ofițer DGPI, el trebuia anchetat de Parchetul Militar și nu de Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani.
Și Tribunalul Militar i-a dat câștig de cauză, dispunând restituirea cauzei la Parchetul Militar pentru refacerea anchetei. Procurorii militari au contestat decizia, arătând că acesta „nu a fost de bună-credință și nu a recunoscut calitatea sa de militar, folosindu-se de acest tertip pentru a scăpa de răspundere penală”. Curtea Militară București a admis contestația procurorilor. Dosarul a făcut cale-ntoarsă la Tribunalul Militar Iași.
La rejudecare, subofițerul D. a și-a recunoscut faptele, declarând că dorește să fie judecat prin procedura simplificată. Instanța i-a admis cererea și, raportându-se la „poziția sinceră și de regret a inculpatului”, a dispus condamnarea acestuia la 1 an și 10 luni închisoare cu amânarea aplicării pedepsei. Hotărârea pronunțată pe 16 iunie de Tribunalul Militar Iași a rămas definitivă, nefiind contestată nici de procurori, nici de inculpat.
Al doilea dosar: fals în declarații
Pentru că nu și-a declinat statutul de subofițer odată cu punerea sa sub acuzare, acesta s-a ales cu un nou dosar, fiind pus sub acuzație pentru fals în declarații.
Potrivit datelor din dosar instrumentate de Parchetul Militar Iași și consultate de Libertatea, D. s-a apărat în fața procurorilor militari susținând că lucra sub acoperire și nu avea voie să își deconspire statutul. A invocat chiar un articol din regulamentul intern care ar fi fost în vigoare în momentul producerii accidentului. Procurorii au solicitat relații DGIPI. În răspunsul comunicat Parchetului Militar Iași, DGPI a menționat că „la nivelul unității nu au existat și nu există reglementări interne care să instituie obligația derogării cadrelor proprii de a nu-și declina calitatea de militar pe parcursul cercetării judecătorești”.
Pus în fața probelor de necontestat, subofițerul și-a recunoscut faptele și a solicitat Parchetului încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției. Cererea i-a fost admisă de procurori.
„Inculpatul dorește să rămână militar activ în Ministerul Afacerilor Interne, iar aprecierea comandantului cu privire la modul de îndeplinire a activităților de serviciu este pozitivă”, au motivat procurorii Parchetului Militar Iași în încheierea acordului de recunoaștere.
A doua condamnare: tot cu amânare
Deși abia fusese condamnat la o pedeapsă cu amânarea aplicării pedepsei, procurorii militari au decis să aplice o condamnare cu amânarea aplicării pedepsei și în cel de-al doilea dosar, astfel încât inculpatul să își poată continua activitatea în MAI. În urma contopirii cu prima condamnare, a rezultat o pedeapsă de 1 an, 11 luni și 10 zile de închisoare, cu amânarea aplicării pedepsei pe un termen de supraveghere de 2 ani. Acordul de recunoaștere a fost validat pe 14 octombrie de Tribunalul Militar Iași, condamnarea rămânând definitivă.
Subofițerul lucrează în continuare la DGPI
Potrivit răspunsului comunicat ziarului zilele trecute de către DGPI, George L. D. este și în prezent cadru militar activ în cadrul instituției.
Oficialii DGPI au explicat că ordinul prin care subofițerul a fost trecut în rezervă a fost anulat după ce Curtea Supremă a admis recursul în casație, a casat sentința și a dispus rejudecarea dosarului. Odată cu anularea condamnării, precizează DGPI, s-au anulat și formele de executare emise în baza hotărârii casate.
Referitor la menținerea în sistem a subofițerului, deși a suferit două condamnări, oficialii DGPI au invocat procedura penală care nu prevede interdicții în cazul inculpaților care sunt condamnați cu amânarea aplicării pedepsei.
„Precizăm că, potrivit articolului 90 din Codul de procedură penală, persoana față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei nu este supusă niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită, dacă nu a săvârșit din nou o infracțiune până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea amânării și nu s-a descoperit o cauză de anulare”, se menționează în răspunsul transmis de DGPI.
Foto: Agerpres
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro