Dacă liderii lumii nu intervin acum, imunitatea de grup în fața COVID ar putea fi atinsă în lume nu prin vaccinare, ci prin infectarea în masă cu noile variante ale virusului, un scenariu cu costuri mari de vieți omenești, scrie Zeynep Tufekci.
Noile dovezi sugerează că varianta indiană a virusului ar putea fi mult mai contagioasă, chiar mai transmisibilă decât cea britanică, tulpină care a contribuit la unele dintre cele mai mortale focare din timpul pandemiei.
În țările în care vaccinarea a ajuns într-un stadiu avansat, precum SUA, statele UE sau Marea Britanie, ne putem aștepta ca infectările, spitalizările și decesele să scadă în continuare sau să rămână în orice caz la un nivel scăzut.
Și asta deoarece testele de până acum arată că vaccinurile sunt eficiente și în fața noilor variante mai agresive ale virusului.
Pentru mare parte din restul lumii însă, această nouă variantă ar putea fi catastrofală.
Pentru a-și argumenta avertisamentul, Tufekci face o comparație între actuala pandemia COVID și epidemia HIV.
Ea observă că mai mulți oameni au murit de SIDA după ce cercetătorii au descoperit tripla combinație de medicamente care a transformat, în 1995, boala într-o afecțiune cronică cu care se poate trăi, decât înainte de această descoperire.
Doar că cele mai multe dintre aceste decese au avut loc dincolo de granițele țărilor bogate, care aveau acces la medicamente.
A fost nevoie de ani buni de activism și de multe morți pentru ca în cele din urmă, la jumătatea anilor 2000, accesul la medicamente să fie extins, prin donații, la țările sărace.
Ar putea fi de necrezut că ne aflăm în acest scenariu, scrie Tufekci, dar totuși aici suntem. Mai exact, spune ea, citându-l pe Adam Kucharski, epidemiolog la London School of Hygiene and Tropical Medicine, este foarte posibil ca cele mai multe decese COVID să aibă loc după ce în lume au fost produse suficiente vaccinuri pentru protejarea celor vulnerabili.
Vești proaste pentru țările care au controlat virusul până acum
Ultimele informații din Regatul Unit, care are o activitate de secvențiere genetică mai bună decât majoritatea celorlalte țări, nu sunt bune.
Varianta B.1.617.2, identificată inițial în India, pare să fie mai transmisibilă decât cea britanică. Datele sunt preliminare, dar observațiile făcute în India sau Nepal, unde virusul face ravagii, sugerează că această tulpină reprezintă o amenințare reală.
Ce înseamnă asta? Creșterea contagiozității este o amenințare exponențială. Dacă un virus putea infecta anterior trei oameni, în medie, iar acum, în noua lui variantă, poate infecta patru, pare o creștere mică.
Dar dacă în ambele cazuri începem cu doi oameni infectați, vom vedea că după 10 etape de transmitere, varianta inițială a generat 40.000 de cazuri, în vreme ce varianta nouă a generat 524.000.
În termeni practici, spune Tufekci, asta înseamnă că au crescut serios riscurile ca pandemia să se sfârșească, dar nu pentru că oamenii au căpătat imunitate prin vaccinare, ci prin infectare. Doar că al doilea scenariu este, evident, unul cu multe victime.
Veștile ar putea să fie proaste pentru țările care au reușit până acum să țină virusul sub control, cu un număr foarte redus de infectări.
Aceste țări, spune Tufekci, nu pot face acest lucru la nesfârșit. Nici restricționarea severă a accesului la graniță nu poate avea succes total.
Unul dintre exemple este Taiwanul: a fost nevoie de o simplă scăpare și de câteva evenimente care să amplifice problema, pentru ca țara să se confrunte acum cu o creștere semnificativă a epidemiei.
Apoi, dacă varianta este, așa cum se presupune, mai transmisibilă, toate intervențiile „non-farmaceutice” vor mai puțin eficiente.
O variantă precum cea indiană ar putea fi foarte greu de oprit în absența vaccinării sau a obținerii imunității prin infectare.
Mai vulnerabile sunt țările sărace, fără acces la vaccin
Tufekci crede că SUA, Marea Britanie și cea mai mare parte a Europei vor fi mai degrabă la adăpost, în ciuda gradului de reticență la vaccinuri al unor segmente de populație.
Lucrul acesta este valabil mai ales dacă persoanele vulnerabile au fost deja imunizate. Situație valabilă în mare parte în Marea Britanie sau SUA, spre exemplu, dar nu și în România.
Dar, spune ea, nu același lucru se poate spune despre India, Nepal sau alte țări din Africa și Asia, care nu și-au imunizat încă decât o mică parte din populație și pentru care scenariul vaccinării în masă este încă îndepărtat.
Suspendarea brevetelor pentru vaccinurile COVID este o idee bună, dar pe termen scurt, necesară este sporirea producției. De aceea, Tufekci spune că oficialii din toate țările care produc vaccinuri trebuie să se întâlnească urgent pentru a decide cum să facă acest lucru.
Rezervele de vaccinuri, spune ea, trebuie direcționate în zonele unde criza este acută, eventual dinspre țările bogate, care au contractat cea mai mare parte a producției.
Este de înțeles că fiecare țară vrea să își vaccineze populația cât mai repede. Dar o țară care are deja un număr mare de oameni vaccinați, în special în rândul persoanelor vulnerabile, poate ține lucrurile sub control, și se poate lipsi de o parte din doze.
Acest scenariu ar fi cu atât mai necesar cu cât în prezent, schema umanitară COVAX, coordonată de ONU, nu are suficiente vaccinuri pentru a le distribui țărilor sărace, iar rezervele de care dispune sunt distribuite în funcție de populație, nu de gravitatea crizei.