Avertismentul unei experte: „România și Polonia ar putea fi în curând nevoite să apere frontiera NATO și a UE. Trebuie să se adapteze la această realitate”

Criza din Ucraina i-a luat pe unii prin surprindere, dar nu a venit de nicăieri. Conflictul are legătură cu revolta de pe Maidan din 2014, și anexarea Crimeei care a urmat, cu momentul 2004, când Rusia a înțeles că pierde teren în fața Occidentului în privința Ucrainei sau chiar cu sfârșitul războiului rece, scrie Antonia Colibășanu, lector de relații internaționale la SNSPA și expertă la Geopolitical Futures.

Ce este nou, observă ea, este că posibilitatea unui război în regiune este acum luată în serios pentru prima dată de la prăbușirea URSS, iar asta are implicații majore nu doar pentru Ucraina, dar și pentru NATO și restul Europei, în mod special pentru Polonia și România.

„Rusia a reușit să își aducă împreună, împotriva sa, toate țările pe care le percepe drept inamice”

Colibășanu observă, în primul rând, că strategia Rusiei de a diviza Occidentul nu pare să fi reușit deocamdată, deși momentul Moscovei nu a fost neapărat prost ales.

Recomandări

De ce nimeni nu poate prezice strategia Trump 2.0 privind Ucraina

Rusia a mizat pe diferențele dintre țări. Polonia, spre exemplu, are o teamă existențială față de Rusia, în vreme ce Germania este dependentă de hidrocarburile din Rusia. Apoi, SUA sunt concentrate pe propriile probleme interne, în vreme ce Regatul Unit tocmai a părăsit UE.

Dar reacția Occidentului a fost una fermă. NATO și-a sporit desfășurarea de forțe în estul Europei, plasând forțe în alertă și mobilizând mai multe nave și avioane în est.

SUA și Marea Britanie și-au sporit numărul de militari în regiune, iar Franța s-a arătat gata de a trimite militari în România, sub comanda NATO. Spania și Olanda au trimis și ele nave și avioane la Marea Neagră și chiar și Germania a arătat că este pe aceeași lungime de undă, semnalând că va sprijini cele mai dure sancțiuni împotriva Rusiei.

Mai mult, amenințarea unei invazii a mobilizat și statele din afara NATO, Finlanda și Suedia reluând dezbaterea privind o posibilă aderare la Alianța Nord-Atlantică. Acest lucru este încă improbabil, dar cele două țări s-au coordonat în orice caz cu NATO în ultimele luni.

Cu alte cuvinte, Rusia a reușit să își aducă împreună, împotriva sa, toate țările pe care le percepe drept inamice. Iar la baza acestei alianțe stă NATO, o alianță despre care mulți credeau că și-a depășit mandatul, observă Colibășanu.

Recomandări

Cu banii la vedere. PSD a cheltuit 90% din suma totală pusă la bătaie de candidații la Președinție în prima săptămână de campanie

Aproape de zona fierbinte

Amenințarea războiului a generat îngrijorare printre mulți europeni, dar pentru România și Polonia, aliații operaționali ai SUA în est, perspectiva a ridicat întrebări strategice, spune experta.

Prima întrebare este: cum ar arăta un eventual război?

Unii strategi s-au arătat convinși că o rută sudică ar putea fi principala cale de invazie a Rusiei, adică una care ar lega Odessa de Crimeea, oferind Moscovei controlul asupra tuturor porturilor non-NATO de la Marea Neagră. O rută nordică ar fi mai puțin probabilă, au spus analiștii.

În cazul rutei sudice, România ar fi foarte aproape de linia frontului, în timp ce în cazul celei de-a doua variante, Polonia ar fi în mod particular expusă.

A doua întrebare este: cât de reală este posibilitatea unei invazii? Moscova a spus că trebuie să contracareze apropierea NATO, care s-a extins incluzând statele est-europene aflate odinioară pe orbita URSS.

Recomandări

Infractori prinși cu ajutorul inteligenței artificiale. Profesor dr. Vlad Niculescu Dincă: Trebuie să înțelegem aceste „unelte”, altfel există un risc real să fim toți tratați ca suspecți | Interviu

Revendicările Moscovei par să spună că Europa de Est și Ucraina reprezintă o amenințare la adresa Rusiei care va dispărea odată ce NATO va părăsi regiunea. Oricât de fals ar fi acest lucru, mesajul Rusiei a fost clar: statele est-europene sunt și ele o țintă, alături de Ucraina, observă experta.

O nouă mentalitate

Țările din estul Europei s-au confruntat în trecut cu asertivitatea Rusiei și nu sunt evident dornice să se întoarcă pe orbita Moscovei, scrie Colibășanu. De aceea au și aderat la NATO și UE.

Oficialii din aceste țări au făcut deja unele lucruri. Au mărit cheltuielile alocate apărării, spre exemplu. Dar, spune Colibășanu, în vreme ce situația a fost înțeleasă în mare, la nivel strategic, de către guverne, oamenii obișnuiți nu au perceput încă cu adevărat amenințarea, cel puțin nu până la izbucnirea actualei crize ucrainene.

Înțelegerea situației reale, spune Colibășanu, este un lucru important. Până acum, strategia est-europeană s-a concentrat în principal pe reziliența în fața războiului hibrid al Rusiei, pentru a nu cădea pradă campaniilor de dezinformare, presiunilor economice și altele.

Aceasta a fost o strategie pro-activă și echilibrată. Apărarea activă pe linia frontului este însă o mentalitate cu totul diferită. Statele aflate la graniță trebuie nu doar să acționeze atunci când sunt solicitate, dar și să se apere pe ele însele și frontierele NATO și UE.

Adoptarea acestei noi mentalități va avea efecte, spune experta. Pregătirea și asertivitatea în materie de apărare se traduc printr-o dezvoltare a infrastructurii critice eficiente, care duce la îmbunătățirea mai multor sectoare: transport, energie, sănătate.

Dar aceste dezvoltări, spune Colibășanu, au nevoie de ceva mai mult decât de investiții din țările occidentale. Au nevoie de o schimbare fundamentală de politică în măsură să încorporeze aspectele militare, diplomatice, economice și politice.

Polonia și România, avertizează experta, ar putea fi în curând responsabile cu apărarea frontierei NATO și UE. Trebuie să se adapteze corespunzător la realitate, adaugă ea.

Urmărește-ne pe Google News