ComenteazăIn caz de dezastru natural iminent, mare parte a populatiei e expusa celor mai mari riscuri. Cu exceptia marilor orase, restul teritoriului, in special satele, comunele sau catunele izolate, se afla la mana hazardului, cazurile comunelor Tarlisua din jud. Bistrita si Arbore din jud. Suceava fiind mai mult decat elocvente. Oamenii nu au putut fi avertizati din cauza faptului ca cele mai simple si eficiente dispozitive de alarmare, banalele sirene electrice, nu exista. Primarii celor doua comune spun ca le-a fost imposibil sa-i anunte pe toti oamenii. In Bistrita si Suceava au existat din aceasta cauza 23 de morti.
In termeni de specialitate, un mesaj de avertizare converteste o informatie tehnica privind predictia asupra inundatiilor si o traduce intr-un mesaj pentru cei expusi riscului. Pentru a avea succes si populatia sa reactioneze pozitiv, el trebuie sa provina de la o institutie credibila (de exemplu, Institutul National de Hidrologie si Gospodarire a Apelor). De asemenea, conform specialistilor, mesajul trebuie sa fie pozitiv, axat pe ce sa facem mai mult decat pe ce sa nu facem; sa sugereze actiunea mai mult decat inactiunea; sa invite la sociabilitate mai mult decat la izolare si sa fie viguros. Principalele cai de transmitere sunt, in ordine: mesaje radio, mesaje televizate, telefon, fax sau din usa in usa. Asa scrie in lege si asa trebuie procedat.
Teoretic, lucrurile ar trebui sa functioneze, Ministerul Mediului punand la dispozitia administratiei locale chiar si un asa-zis “manual al primarului”, dar si un ”manual al prefectului”, in care oficialii sunt invatati ce si cum trebuie sa faca pentru a avertiza populatia cu privire la un posibil dezastru. Conform acestor manuale, Administratia Nationala de Meteorologie emite avertizari privitoare la situatii ipotetice de dezastru, acestea ajung la Guvern, apoi la Ministerul de Interne, de aici sunt transmise in teritoriu, la prefecti, care, la randul lor, sunt obligati sa le transmita mai departe la primarii localitatilor vizate.
Dar aici apar problemele. Ceva nu se leaga si intreg lantul gandit pentru salvarea oamenilor se rupe in punctul in care ar trebui sa manifeste rezistenta maxima: alarmarea populatiei nu se poate face la modul eficient, pentru simplul motiv ca acolo unde nu exista sirene electrice (si acestea sunt montate doar in marile orase sau in zonele obiectivelor de interes strategic) este aproape imposibil de contactat toti oamenii intr-un timp cat mai scurt.
“Pur si simplu nu am avut ce sa facem. Am primit de la Prefectura o hartie si atat. Eu ce sa fac cu ea? Pe hartia asta nu scrie unde loveste viitura. Oamenii sunt plecati la munca la camp sau cu vitele la pascut, poate nu au timp sa stea toata ziua sa se uite la televizor sau cu urechea la radio. Cum sa-i avertizam? Am vrut sa mergem si din poarta in poarta, dar aveam nevoie de o intreaga armata de oameni care sa faca acest lucru”, ne-a declarat Gheorghe Tiron, primarul localitatii Arbore.
Aceleasi probleme le-a avut si edilul din Tarlisua. Stefan Perhaita spune ca, imediat ce a primit avertizarea, a trimis oameni care sa umble din gospodarie in gospodarie, dar nu a mai fost timp pentru a acoperi toata comuna. “A plouat prea mult si prea repede. Ne-am gandit chiar sa sunam pe telefoanele mobile, dar la noi in comuna sunt oameni nevoiasi care nu-si permit sa vorbeasca la celular. Oamenii au fost anuntati, am trimis functionari din primarie sa-i avertizeze”, spune el. Practic, nu exista solutii pentru asa-zisele cazuri de “inundatii-fulger”, caracterizate prin ploi torentiale ce nu dureaza mai mult de 20-30 de minute.
Declaratiile primarilor sunt contrazise total de oameni. Nici unul dintre sinistratii cu care reporterii Libertatii au stat de vorba nu au confirmat faptul ca autoritatile ar fi anuntat in vreun fel sau altul ca localitatile lor vor fi lovite de ape.
“Pai, noi eram nebuni sa stam in calea apelor daca cineva ne anunta? Era vorba de viata noastra si a copiilor nostri. Domnul primar minte”, spune Ana Rusu (foto medalion), o localnica din Tarlisua.
Nici cei care au supravietuit puhoiului de ape ce au maturat totul in calea lor in comuna Arbore, din judetul Suceava, nu au fost avertizati in vreun fel. Oamenii sunt disperati si spun ca cineva trebuie sa plateasca pentru pagubele produse de ape. “Nu, nu am stiut nimic, nici eu, nici nimeni. Nu a venit nimeni sa ne anunte de nimic. Ne-am pomenit cu apa peste noi si asta a fost”, ne-a declarat Gheorghe Cotlet, romanul care si-a pierdut intreaga familie in inundatiile din iunie.
In medie, opt romani mor anual in inundatii
Conform Ministerului Mediului, actiunile si masurile pentru reducerea pierderilor de vieti omenesti si a pagubelor produse de inundatii se desfasoara pe teritoriul Romaniei de peste 200 de ani. În prezent, sunt in functiune numeroase sisteme de lucrari de protectie a populatiei si a bunurilor, concretizate in principal prin diguri – a caror lungime desfasurata masoara 9.920 km, regularizari de albii – insumand 6.300 km, 217 lacuri de acumulare nepermanente – amplasate in toate bazinele si spatiile hidrografice si dispunand de volume de atenuare a viiturilor de 893 milioane de metri cubi. Cu toate acestea, viiturile repetate si inundatiile asociate acestora au ramas o caracteristica esentiala a cursurilor de apa. Anual, 8 locuitori isi pierd viata, in medie, in inundatii, iar pagubele depasesc 100 de milioane euro.