”Pe mine cel mai mult mă interesează protecția muncitorilor români. Pentru că nu cred că exagerez dacă spun că nu cred că mai există șantier în Anglia fără muncitori români”, spune avocatul.
În 1995, când Remus Robu a ajuns în Londra, România abia se dezmeticea după Revoluție și găsise un termen pentru situația nedeslușită din țară: tranziție. Aveau să mai treacă 12 ani până când țara noastră să intre în rândul statelor comunitare. 12 ani în care Remus a trecut prin propria sa devenire. A lucrat într-un restaurant, apoi ca muncitor necalificat pe asprele șantiere ale Londrei.
Împins tot timpul de nedreptatea patronilor care nu suportau ca un muncitor venit dintr-o țară de categoria a treia să-și ceară drepturile, Remus a luat o decizie: să devină avocat.
S-a înscris la cursuri și a lucrat în paralel ca translator într-un cabinet de avocatură. De cinci ani este avocat în Londra și a avut de zeci de ori până acum a avut ocazia să apere muncitori tineri și puși la colț de patroni fără scrupule. Așa cum fusese și Remus în urmă cu un deceniu. A câștigat pentru muncitorii români accidentați la locul de muncă milioane de lire sterline. A reușit pentru că a avut o legislație potrivită care să-l susțină.
Muncitorul român, fără protecția legislației europene
”Dacă ceva mă îngrijorează de acum încolo referitor la Brexit e ce-o să se întâmple de la 1 februarie. Pentru că multe dintre standardele de azi sunt impuse de comunitatea europeană. Și cu siguranță vor fi multe puncte schimbate în sistemul legal și o țară ca Marea Britanie va avea întotdeauna nevoie de forță de muncă. Sper să nu se taie colțuri în ceea ce privește protecția muncitorilor”, își exprimă îngrijorarea românul.
Justiția e oarbă, adică nu ține cont ce scrie în pașaportul tău, îți face dreptate. Dar există și nuanțe și, în plus, justiția e făcută de oameni. ”Protecția muncii va fi la fel pentru toată lumea, da, dar va apărea altă situație. Dacă până acum muncitorii români erau protejați de legislația europeană, am rezerve în ceea ce privește muncitorul român fără acest statut, după Brexit. Eu îmi aduc aminte de Anglia și înainte ca România să intre în comunitatea europeană, unde veneau mulți români și munceau pe șantiere și m-am numărat și eu printre ei. Eram tratați efectiv ca o unealtă ieftină care trebuie să facă exact ce i se spune. Și dacă vrei să ridici capul să zici ceva, ești dat la o parte. Cunosc situații de oameni care sufereau accidente și le era frică să raporteze pentru că ar fi fost trimiși în țară”, își amintește românul.