”Pe mine cel mai mult mă interesează protecția
muncitorilor români. Pentru că nu cred că exagerez dacă spun că nu cred că mai
există șantier în Anglia fără muncitori români”, spune avocatul.
În 1995, când Remus Robu a ajuns în Londra,
România abia se dezmeticea după Revoluție și găsise un termen pentru situația
nedeslușită din țară: tranziție. Aveau să mai treacă 12 ani până când țara
noastră să intre în rândul statelor comunitare. 12 ani în care Remus a trecut
prin propria sa devenire. A lucrat într-un restaurant, apoi ca muncitor
necalificat pe asprele șantiere ale Londrei.
Împins tot timpul de nedreptatea patronilor care nu suportau ca un muncitor venit dintr-o țară de categoria a treia să-și ceară drepturile, Remus a luat o decizie: să devină avocat.
S-a înscris la cursuri și a lucrat în paralel ca
translator într-un cabinet de avocatură. De cinci ani este avocat în Londra și
a avut de zeci de ori până acum a avut ocazia să apere muncitori tineri și puși
la colț de patroni fără scrupule. Așa cum fusese și Remus în urmă cu un
deceniu. A câștigat pentru muncitorii români accidentați la locul de muncă
milioane de lire sterline. A reușit pentru că a avut o legislație potrivită
care să-l susțină.
Muncitorul român, fără protecția legislației europene
”Dacă ceva mă îngrijorează de acum încolo referitor
la Brexit e ce-o să se întâmple de la 1 februarie. Pentru că multe dintre
standardele de azi sunt impuse de comunitatea europeană. Și cu siguranță vor fi
multe puncte schimbate în sistemul legal și o țară ca Marea Britanie va avea
întotdeauna nevoie de forță de muncă. Sper să nu se taie colțuri în ceea ce
privește protecția muncitorilor”, își exprimă îngrijorarea românul.
Justiția e oarbă, adică nu ține cont ce scrie în
pașaportul tău, îți face dreptate. Dar există și nuanțe și, în plus, justiția e
făcută de oameni. ”Protecția muncii va fi la fel pentru toată lumea, da, dar va
apărea altă situație. Dacă până acum muncitorii români erau protejați de
legislația europeană, am rezerve în ceea ce privește muncitorul român fără
acest statut, după Brexit. Eu îmi aduc aminte de Anglia și înainte ca România
să intre în comunitatea europeană, unde veneau mulți români și munceau pe
șantiere și m-am numărat și eu printre ei. Eram tratați efectiv ca o unealtă
ieftină care trebuie să facă exact ce i se spune. Și dacă vrei să ridici capul
să zici ceva, ești dat la o parte. Cunosc situații de oameni care sufereau
accidente și le era frică să raporteze pentru că ar fi fost trimiși în țară”,
își amintește românul.