ComenteazăAvocatul Poporului spune, într-un interviu pentru Libertatea, că în starea de urgență instituită pentru epidemia de coronavirus nu pot fi puse între paranteze drepturile persoanelor. Legea obligă ca restricționarea libertăților să fie făcute pentru a salva populația vulnerabilă, respectându-i însă dreptul la demnitate, la familie și la viața privată.
Renate Weber
critică modul în care autoritățile au pus ”în plan secund sau mult mai
îndepărtat” celelalte probleme de sănătate care nu au legătură cu infecțiile cu
coronavirus. Un efect al acestei abordări este și reducerea numărului
avorturilor la cerere, care, susține Avocatul Poporului, ar putea produce mai
multe victime decât virusul în sine.
Renate Weber
spune că riscul este să crească numărul copiilor abandonați în maternități sau ca
femeile care nu își doresc sarcina să recurgă la mijloace care le-ar putea pune
viața în pericol, cum se întâmpla în perioada comunistă.
Ea spune că
situația trebuie privită și în contextul în care, după starea de urgență, comunități
întregi s-ar putea să nu mai aibă din ce să trăiască.
Despre amenzile uriașe
din perioada stării de urgență, Avocatul Poporului spune că unele sunt date ”la
limita abuzului” și le recomandă celor care se consideră nedreptățiți să le conteste
în instanță.
Renate Weber spune și că multe drepturi câștigate după Al Doilea Război Mondial încep să fie pierdute, pentru că oamenii au renunțat să mai lupte pentru drepturile lor, situație de care va profita orice guvernare.
Despre scoaterea din locuințe a persoanelor peste 65 de ani: „Ar fi amintit de momentele tragice din istoria umanității”
– Care este riscul unei propuneri cum a fost cea ca persoanele peste 65 de ani să fie îndepărtate din locuințele lor?
– Într-o perioadă de pandemie la nivel global, când în România s-a instituit starea de urgență, este firesc ca exercițiul unor drepturi să se restrângă. Dar restrângerea, o spune și legislația, trebuie să fie făcută într-un mod proporțional în vederea salvării celorlalte valori și drepturi pe care vrem să le ocrotimîn această perioadă.
Restricționăm
libertatea de mișcare, dar ea trebuie să fie făcută proporțional cu ceea ce
dorim, adică să nu se mai transmită așa de ușor acest virus. Drepturile noastre
însă nu sunt puse între paranteze și nu le-am pierdut, ele sunt acolo.
Legat de chestiunea care a umblat în spațiul public – ba ca fiind vorba de un document, ba ca o declarație, foarte ambiguă de altfel -, lucrurile nu mai merită nici un comentariu.
Măsura prezentată în spațiul public nu mai avea nimic de-a face cu protejarea populației vulnerabile din cauza vârstei sau a diferitelor maladii.
Ar fi fost o măsură care ar fi amintit de momente extrem de tragice din istoria umanității, de deportări sau, din istoria României, de strămutările forțate care au avut loc.
Nu așa se poate
proteja o populație vulnerabilă, scoțând-o din mediul ei familial, din locul pe
care îl știe. Orice persoană își păstrează în continuare dreptul la viața de familie,
la viața privată, la demnitate.
Când astfel de idei încep să apară și se vântură, am sentimentul că acest drept la demnitate dispare și apare un fel de umilire a populației, ceea ce este categoric inacceptabil.
Felul foarte ferm în care s-a exprimat ieri președintele României este ceea ce trebuia să vină de la cea mai înaltă funcție din statul român.
Despre reducerea numărului de avorturi la cerere: ”Mă tem că femeile vor apela din nou la mijloace proprii”
– Libertatea a scris că doar 11% din spitale mai fac avorturi la cerere. Ce mai înseamnă dreptul femeii de a nu păstra o sarcină dacă nu dorește lucrul acesta?
– Vedem că, în această luptă cu virusul, foarte multe alte chestiuni care țin de sistemul de sănătate, din păcate, chiar au fost puse în plan secund. S-a început prin a se spune că nu mai funcționează cabinetele stomatologice, deși afecțiunile acestea pot să aibă consecințe foarte grave.
Pornind de la problema unităților sanitare unde nu se mai practică întreruperi de sarcină, poate ar trebui să ne gândim în viitor cum vom gestiona pericolul unor sarcini nedorite. Acum, în România, din păcate, a recurge la avort e ca un fel de politică de natalitate. Se practică foarte mult și asta nu este firesc. Educația sexuală, punerea la dispoziție a unor măsuri contraceptive sunt, evident, de dorit, nu recurgerea la o intervenție de întrerupere de sarcină.
Reducerea numărului de întreruperi de sarcină este un efect colateral al luptei cu coronavirusul, care o să producă mult mai multe victime decât virusul ca atare
Noi i-am scris ministrului sănătății și l-am rugat să revină asupra acelui ordin care se referea doar la intervențiile considerate urgențe, pentru că primim foarte multe semnale de la oameni care se plâng că nu mai beneficiază de asistență medicală așa cum ar trebui. Or, oamenii sunt bolnavi în continuare, viața merge mai departe.
Sunt femei însărcinate
care nu doresc și nu-și pot permite să păstreze sarcina. Trebuie să vedem și că
există un mare semn de întrebare legat de criza economică și socială care ne
bate la ușă. Copiii nu doar ne bat la ușă, ei trebuie să fie crescuți cum trebuie,
să ai pentru ei și mijloace materiale, nu doar sufletești.
Noi nu putem
obliga spitalele să funcționeze, pentru că ele invocă acel ordin. Problema în
cazul acestor femei este că fiecare săptămână care trece face apoi imposibilă
intervenția.
Mă tem, sincer, că la finalul acestei perioade vom avea iarăși copii abandonați în maternități sau ne trezim că femeile recurg din nou la mijloace proprii. România a mai trecut printr-o astfel de perioadă îngrozitoare și multe vieți s-au prăpădit în perioada aceea. Sper să nu mai fie cazul.
E o perioadă în care nu numai această intervenție nu se face, dar nici măcar suportul psihologic de care femeile însărcinate au nevoie nu este acordat. Și în sensul acesta am făcut solicitări, am încercat să explicăm că problemele acestea sunt mult mai complexe decât cele care pot fi văzute.
Autoritățile par să vadă doar această luptă cu coronavirusul și să pună în plan secund sau mult mai îndepărtat celelalte probleme care țin de sănătatea noastră.
Despre supravegherea abuzivă: ”A urmări prin GPS sau brățări electronice oamenii bolnavi este SF de proastă calitate”
– Există riscul ca statul să intre abuziv în drepturile și libertățile oamenilor?
– Riscul acesta există deja de foarte multă vreme. Practic, după atacurile asupra Turnurilor gemene și odată cu războiul împotriva terorismului, foarte multe din drepturile pe care noi tradițional le-am avut după Al Doilea Război Mondial – nu noi în România, ci în general – au fost restrânse.
Am văzut chiar o ușurință, pentru mine de neimaginat, a oamenilor de a renunța la aceste drepturi. Multă lume, chiar școlită, a folosit expresii de genul: ”Nu am nimic de ascuns, ce dacă mă supraveghează?”. Printre ei sunt inclusiv politicieni europeni.
Să nu uităm că
pentru combaterea infracționalității stradale sunt camere de luat vederi peste
tot, sunt orașe care sunt supravegheate non-stop.
Din păcate, trebuie să recunosc că supravegherea populației va fi tot mai mult posibilă. Acum există, iată, un pretext.
A urmări prin GPS sau brățări electronice oameni care sunt bolnavi este deja chiar ca într-un film SF de proastă calitate.
Despre amenzile uriașe din perioada stării de urgență: ”Unele sunt date la limita abuzului”
– Cum să se apere oamenii de un abuz de putere?
– Fiecare om trebuie să
înțeleagă că singur trebuie să se bată pentru drepturile pe care le are. Când ne
sesizează nouă o situație, ne dă posibilitatea să întrebăm autoritățile, dar nu
ne dă puterea să schimbăm situația sau să apărăm pe cineva.
Vedem aceste amenzi uriașe, unele dintre ele date cu o ușurință la limita abuzului. Noi am transmis și transmitem în continuare ca fiecare persoană care se consideră nedreptățită să conteste în instanță acel proces-verbal. Dacă doar ne scriu nouă, nu e suficient. Ei trebuie să meargă acolo.
Bătălia pentru prezervarea drepturilor se duce zi de zi, pentru că, de fiecare dată când ne culcăm pe o ureche, ne trezim în dimineața următoare cu mai multe drepturi restricționate. Nu doar în România este așa, ci la nivel european, mondial.
”Dacă renunțăm la drepturi, orice guvernare va profita”
E păcat, pentru că, după cel de-al Doilea Război Mondial, părea că suntem o populație tot mai conștientă de drepturile pe care le avem, de obligația statelor de a respecta aceste drepturi.
Dacă noi renunțăm la aceste drepturi, orice stat și orice guvernare vor profita și vor face doar ceea ce vor crede de cuviință. Transparența o să dispară, controlul asupra populației o să crească. Nu asta este ceea ce ne-am dorit, nu astea sunt coordonatele unui stat democratic și ale unui stat de drept.
– Ce le transmiteți autorităților în această
perioadă, pentru a nu se ajunge la abuz de putere?
– În primul rând, să nu
renunțe la transparența în decizia guvernamentală, care este o condiție a unei
bune guvernări.
Acum s-a decis ca transparența să fie înlăturată din decizia guvernamentală, și ăsta este un lucru foarte grav, pentru că noi am luptat ani ca să avem acele consultări publice. Înțeleg că nu mai putem să facem 30 de zile de consultare publică, dar asta nu înseamnă că trebuie să dispară cu totul. Putem reduce termenul pe perioada unei stări de urgență, dar nu să îl înlăturăm cu desăvârșire.
Pe de altă parte, aș transmite autorităților române că lupta cu această pandemie nu se termină odată cu găsirea unui vaccin sau a unui medicament miraculos. Lupta e, de fapt, cu criza economică și socială care urmează.
Toate semnalele pe care noi le primim arată că, în România, destul de multă lume aflată acum la limita sărăciei va fi sărăcită complet.
În câteva săptămâni o să ne trezim cu comunități întregi care nu vor avea din ce să trăiască.
În contextul acesta, ne așteptăm să crească și fenomenul infracțiunilor ușoare, dar și cele cu violență.
Autoritățile trebuie să aibă neapărat un plan, o strategie pentru garantarea siguranței cetățenilor, dar și pentru a oferi oamenilor posibilitatea de a câștiga un ban cinstit, din muncă, pentru că asta este ceea ce oamenii își doresc.
Asta înseamnă poate investiții, poate acțiuni de ajutorare și a celor care sunt în agricultură, ca la rândul lor să poată da de lucru altora. Noi suntem o populație într-o mare măsură rurală sau în orășele, unde încă se mai trăiește din agricultură.
Planul de măsuri trebuie
să fie nu numai la nivelul marilor întreprinderi, ci și la felul în care
oamenii vor supraviețui în lunile până când economia își va reveni.
– Ce sesizări au trimis oamenii la Avocatul
Poporului, ce abuzuri reclamă în această perioadă?
– Numărul sesizărilor a
crescut extraordinar de mult. Oamenii nu au mai putut veni în audiență, pentru
că a trebuit să le întrerupem, dar sesizările prin e-mail, telefoanele sunt cu
sutele.
Foarte multe
dintre ele se referă la chestiunile cu autoritățile locale, cu amenzile,
contravențiile, cu ce înseamnă deplasarea dintr-un loc în altul. Am primit
chiar și de la asociații – de exemplu Asociația Fermierilor – astfel de
sesizări.
Au venit foarte mult de la persoane mai ales în vârstă, în legătură cu acele declarații vehiculate în ultimele zile.
Cele mai mult sesizări din ultima perioadă sunt pe tema asta și foarte mult pe domeniul sănătății: lipsa unor servicii medicale adecvate, situația cu care se confruntă ambulanțierii, personalul sanitar, lipsa de echipament sanitar. Foarte mult la nivelul întregii țări, noi având și 14 birouri în teritoriu.