Comentează”În 25 decembrie 1989, nu am fost niciun moment
avocat, întrucât nu aveam niciun fel de delegație din oficiu.
Nu a fost proces, pentru că nu a fost rechizitoriu. Nu
a existat dosar și, neexistând sesizare, nici nu poți să ai de-a face cu un act
de justiție.
De altfel, dosarul Ceaușescu, judecat în 25 decembrie, poartă numărul 1 din 1990”, a declarat fostul avocat al apărării Elenei și al lui Nicolae Ceaușescu, conform sursei citate.
La eterna întrebare ”cine a tras în noi după 22?”,
rămasă încă fără răspuns oficial, generalul Constantin Lucescu, fost procuror
militar înainte de 1989, spune:
”Luând-o cronologic, astăzi, putem deduce că
evenimentele din 89 a avut, inițial, scopul unei Perestroici, cu păstrarea
structurilor de partid și de stat. Abia după declarația de la Timișoara,
executarea soților Ceaușescu și perioada 10-13 ianuarie 1990, cu demonstrațiile
din București, a apărut ideea de «Jos comunismul!»”, a continuat generalul.
De pe 16 până pe 22 decembrie 1989, oamenii strigau în stradă «Jos Ceaușescu!», nu «Jos comunismul!».Veșnica întrebare ce rămâne nedezlegată și apare cu acuitate în preajma alegerilor sau numai în luna decembrie ale fiecărui an este cine a tras în noi în 22?
Generalul Constantin Lucescu:
Fostul procuror militar susține că în decembrie 1989
s-a tras atât de multă muniție cât pentru un timp de război, precizând că la o
asemenea cantitate de muniție ”nu mai aveam azi nici un milion de civili” în
România.
”Ar fi trebuit să nu mai avem azi nici un milion de civili”
”Pentru o parte din morți, au fost încheiate dosare și trimiși oameni în judecată, dar aceștia sunt numai cei din armată. Mă întreb și astăzi cum s-au soluționat vinovățiile cauzate prin activitățile gărzilor patriotice și ale civililor înarmați în afara structurilor militare?
Mă întreb cine i-a omorât pe militari? Cine a creat
panica prin simulatoare, determinând consumarea unei mari cantități de muniție,
ce se apropia cantitativ de un consum pe timp de război.
La o cantitate așa de mare de muniție consumată de
militari, ar fi trebuit ca astăzi să nu mai avem nici un milion de civili”, a
declarat generalul Lucescu.
Fostul avocat al soților Ceaușescu vorbește despre ”cinismul”
și ”sinistra gândire” a celor care au organizat evenimentele din decembrie 1989,
opinând că aceștia și acum ”regretă că numărul morților a fost atât de mic”.
”Sloganul ”cine-a tras în noi 15-22” s-a menținut ca armă electorală”
”Considerând evenimentele din decembrie 89 ca induse şi impuse din afară, categoric că autorii reali ai Revoluţiei române doreau să găsească, să constituie şi să condamne vinovaţi din interior pentru vărsarea de sânge.
Cât de cinică a fost această proclamare, puteţi
observa din modul în care presa, dar cu pregnanţă radioul şi televiziunea,
anunţau deja omorârea a peste 60.000 de oameni la momentul 25 decembrie 1989,
vorbindu-se peste tot de Securitatea şi Armata lui Ceauşescu, care se opuneau
voinţei populare de dărâmare a regimului.
Sub acest aspect, perfidia modului de discutare a
numărului de morţi arată sinistra gândire despre pierderile colaterale în
realizarea unui program mondial de schimbare a zonelor de influenţă.
De asemenea, producătorii, regizorii şi actorii
principali ai acestei revoluţii fabricate era normal să nu-şi decline autoratul
şi să-şi asume responsabilitatea faţă de moartea a peste 1.000 de români, din
care cei mai mulţi, respectiv 600, au fost militari.
Sloganul «cine a tras în noi în 15-22?» s-a menţinut ca armă principală de adiţie de voturi în preajma campaniilor electorale, care erau exact în timpul comemorării acestor evenimente”, a mai spus generalul Constantin Lucescu.
Cine putea trage în noi, dacă nu producătorii scenariului, care şi acum probabil regretă că numărul morţilor a fost atât de mic.
Generalul Constantin Lucescu:
Generalul Lucescu este tranşant şi spune că revoluţia
a fost, de fapt, o lovitură de stat: ”Eu nici astăzi nu cunosc adevărații
instigatori ai bulversării populației din 89 ce, în mod inconștient, au
realizat o revoluție în folosul altora, o mare pierdere de sânge, atât din
partea militarilor, cât și a civililor.
Cât privește deontologia profesională, ca și actul de
justiție, prin hotărârea de condamnare, consider și cred că orice om
responsabil este de acord că nu poate exista proces acolo unde nu sunt
respectate normele de procedură penală și dreptul material.
Dacă, totuși, e considerat proces, înseamnă că și
hotărârile staborului țigănesc sau execuțiile clanurilor mafiote pot fi și
astăzi considerate ca acte de justiție.
Ca să afli un adevăr, ar trebui să ştii cine l-a
gândit, cum l-a aplicat şi ce-a rezultat. Despre ce adevăr putem vorbi sau ce
vrem să aflăm, dacă, în 1989, românii au fost numai figuranţii istorici ai unei
lovituri de stat, concepută, elaborată şi aplicată de străini? Şi, aşa cum am
mai spus, pe lângă figuraţia noastră inconştientă, la acel moment, străinii au
mai folosit şi una-două conserve pregătite, care au concurat la realizarea
scenariului.
Ce vă pot spune cert – şi am mai spus-o în repetate
rânduri – este că procesul Ceauşescu nu este un proces juridic, în sensul
normelor constituţionale române, neîndeplinind niciun criteriu jurudic, astfel
că el apare ca ilegal. El poate fi justificat ca act justiţiar istoric, dar nu
juridic”.
”Am fost singurul care m-am opus condamnării la moarte”
Despre rolul său, de avocat apărător al soţilor Ceauşescu, are un singur lucru de spus: ”Şi astăzi îi mulțumesc lui Dumnezeu că am fost singurul care m-am opus condamnării la moarte, solicitând să fie condamnați să trăiască în condițiile pe care ni le creaseră ei.
Exegeților care critică condamnarea și executarea
soților Ceușescu în ziua de Crăciun, trebuie să le recunosc că, într-adevăr,
alegerea zilei de Crăciun pentru judecarea și executarea Ceaușeștilor nu a fost
fericită”.