Avorturi clandestine și supraviețuire. Povești din România opresivă, istorisite de femei care au experimentat calvarul

Decretul 770, emis în 1966 de regimul dictatorial condus de Nicolae Ceaușescu, a interzis întreruperile de sarcină, vizând creșterea accelerată a populației României.

Interdicțiile impuse au generat decenii de suferințe grave, mii de decese și traume care au distrus familii și destine.

Legea care a marcat o generație

Conform Decretului nr. 770 din 1 octombrie 1966, avortul era permis doar în situații considerate „excepționale”, când viața femeii era pusă în pericol, iar sarcina apărea în urma unui viol sau incest ori dacă femeia trecea de 45 de ani și era deja mamă a patru copii. Decizia de a renunța la făt aparținea unei comisii medicale instituite prin hotărârea comitetului executiv al sfatului popular regional sau din municipiile București și Constanța.

Cu toate că se întâmpla ca viața femeii să atârne de un fir de ață, medicii implicați în întreruperile de sarcină aveau datoria să se justifice în fața procurorilor, orice încălcare a legii fiind considerată infracțiune. Femeile care recurgeau la avorturi clandestine, fie pe cont propriu, fie cu ajutorul unor doctori, riscau pedepse dure cu închisoarea, la fel ca și cei care le asistau.

Recomandări

Avocatul care și-a aruncat pe geam iubita însărcinată a fentat închisoarea pe viață. Justificarea instanței în cazul de omor: „Conflictul a fost întreținut de ambii”

Lipsit de orice urmă de empatie față de femei, Decretul 770 a devenit simbolul suprem al intruziunii regimului comunist în intimitatea cetățenilor.

Trei copii rămași fără mamă 

Doamna Viorica din orașul Zărnești, ajunsă acum la vârsta de 68 de ani, este mama a două fete născute în perioada comunistă. A acceptat să vorbească despre vremurile care au îngrozit mai multe generații de femei în România. 

Spune că n-a trăit pe propria piele o întrerupere de sarcină, dar că a cunoscut femei care au făcut închisoare, s-au confruntat cu probleme de sănătate sau au murit din cauza avorturilor clandestine.

Își amintește că era în anii ‘80 când verișoara ei de 33 de ani a rămas însărcinată cu al patrulea copil. Sub presiunea legii și a fricii de Miliție, tânăra și-a străpuns fătul cu andrele, încercând să forțeze un avort spontan. 

Tentativa disperată i-a cauzat o infecție, transformată ulterior în septicemie. În final, femeia a murit, iar în urma ei au rămas trei orfani și ecoul amar al cuvintelor mamei sale, care-i reproșa că face copii „ca iepuroaica”.

O altă poveste istorisită de doamna Viorica aduce în prim-plan drama unei mătuși, însărcinată în luna a șasea. Pe parcursul sarcinii  a avut în permanență  certuri tensionate și interminabile cu soțul ei. 

Recomandări

Mircea Diaconu a murit. Actorul suferea de o boală cruntă

Încercând să-și scutească viitorul copil de o viață trăită într-un mediu toxic, a luat decizia disperată de a-și întrerupe sarcina singură. Și-a introdus în uter frunze de leandru, plantă cu toxicitate mare, dar tentativa a eșuat, provocându-i, în schimb, o suferință cumplită. S-a recuperat singură, fiindcă teama de a fi descoperită de autorități a fost mai copleșitoare decât frica de moarte.

Moașele care-și abandonau „clientele”

Doamna Viorica spune că trăiește uneori cu impresia că toate aceste întâmplări s-au produs într-o altă viață. „Îmi vine greu să cred ce vremuri crude am putut trăi”. 

Femeia are multe de povestit, dar nostalgia o copleșește. Mai istorisește o singură întâmplare, legată de o vecină cunoscută în zonă pentru ajutorul acordat femeilor decise să facă întreruperi de sarcină ilegale. 

Una dintre „cliente” a suferit o hemoragie masivă, fiind abandonată în fața ușii locuinței personale. Când autoritățile au aflat, moașa a fost arestată. „Sper ca acele timpuri să rămână istorie, iar voi, fetele din ziua de azi, să nu cunoașteți acest fel de durere fizică și psihică”, încheie doamna Viorica discuția.

Mulți dintre bărbați, lipsiți de înțelegere

Recomandări

Ne-am mai revenit? Să vorbim ce nu ne place. Candidatul unic e o idee-dezastru

Maria, o doamnă la 70 de ani din județul Olt, este o altă femeie care a acceptat să povestească acum experiența trăită în anii negri ai comunismului. Spune că erau obligate să fie atente la ce vorbesc atât între ele, cât și cu persoanele din jur, întrucât „existau oameni sub acoperire, un fel de agenți care raportau la poliție dacă auzeau ceva despre avort sau dacă cineva îl jignea pe tovarăș (n.r. – pe dictatorul Nicolae Ceaușescu)”. În plus, relatează cum chinurile „avortului la negru” erau groaznice.

Maria consideră că majoritatea sarcinilor nedorite din acea perioadă apăreau din cauza bărbaților neînțelegători. Consideră că mulți dintre partenerii sexuali ai femeilor din comunism erau lipsiți de empatie, refuzau mijloacele contraceptive și nu conștientizau implicațiile unor sarcini nedorite.  

La fel ca doamna Viorica, se arată profund recunoscătoare pentru că soțul ei a fost un om înțelegător, care a avut mereu grijă să nu ajungă în situația de a fi nevoită să recurgă la avort.

Doamna Maria afirmă că intervențiile pentru avorturi la negru erau realizate de „femei pricepute și curajoase”, după cum le numește, și că exista cel puțin una în fiecare sat sau oraș. Multe erau trimise la închisoare când se afla de activitatea lor, iar altele erau acoperite chiar de Miliție, pentru că și soțiile funcționarilor statului comunist se confruntau cu sarcini nedorite.

Metodele de întrerupere ale sarcinilor erau preponderent rudimentare. Potrivit doamnei Maria, cel mai des întâlnite proceduri vizau folosirea andrelelor de tricotat, a bețelor de chibrit sau strângerea uterului cu mâna. Toate intervențiile erau extrem de riscante, cu șanse minime de recuperare. 

„Femei pricepute”, specializare în intervenții

Conform datelor oficiale, mii de femei au murit în România din cauza avorturilor ilegale între 1966 și 1989. Alte zeci de mii au făcut hemoragii interne și au fost salvate la limită.

Spitalul era în strânsă legătură cu poliția și raporta orice caz suspect, fapt pentru care femeile ale căror intervenții decurgeau prost erau nevoite să născocească minciuni. Spuneau, de regulă, că au căzut și s-au lovit la burtă sau că au stat cu picioarele în apă rece. Dacă nu erau crezute, puteau fii anchetate, judecate sumar și trimise la închisoare.

Doamna Maria mai spune că are două cunoștințe care au ajuns la spital în urma avorturilor la negru și că au scăpat miraculos cu viață. Una dintre ele a fost găsită într-o baltă de sânge: „Dintr-odată a început să curgă din ea ca din robinet”. Pentru a ascunde ce se întâmplase, a pretins că spălase covoare la râu, în apă rece.

Interlocutoarea mai povestește că au existat numeroase cazuri de femei care au rămas însărcinate înainte de căsătorie și, nedorind să păstreze sarcina, au apelat la „femei pricepute” pentru efectuarea avorturilor clandestine. 

Intervențiile clandestine, de cele mai multe ori realizate în medii insalubre și fără asistență medicală adecvată, aveau consecințe dureroase pe termen lung. Multe românce au scăpat atunci de sarcinile neplanificate, dar n-au mai reușit să facă copii vreodată.

Medicii ignorau durerea victimelor

În vremurile tulburi ale comunismului, când libertatea de a alege era garantată de Constituție, dar nu exista în realitate, doamna Anica, o brașoveancă ajunsă acum la vârsta de 71 de ani, își amintește suferința cumplită trăită de prietena ei, care a recurs la un avort clandestin.

Încă de la depistarea sarcinii, prietena Anicăi a încercat prin diferite metode să întrerupă evoluția fătului. A reușit extrem de târziu, abia în luna a șasea. De frica autorităților și a sistemului represiv, a păstrat copilul neînsuflețit în pântec încă 45 de zile. Întrucât starea ei de sănătate se înrăutățea de la o zi la alta, iar corpul emitea un miros de „putrefacție”, a luat decizia să meargă la spital. Femeia s-a lovit acolo de tratamentul rece și insensibil al personalului medical.

Timp de trei zile a fost ignorată, fără să primească apă sau mâncare, asta până în momentul în care a întâlnit un doctor dispus să o ajute după ce i-a oferit o sumă considerabilă de bani, echivalentă a trei salarii de atunci, istorisește doamna Anica.

Toată procedura medicală a fost realizată fără anestezie, iar medicul extrăgea și îi arăta fără milă bucăți din fătul intrat în putrefacție. În acest timp, ea s-a mușcat de mână până la sânge pentru a încerca să-și distragă atenția de la durerea provocată de intervenția primitivă. Alături, în salon, îi era o altă pacientă trecută printr-o experiență devastatoare (și-a întrerupt sarcina cu ajutorul unui polonic). Colega de salon a murit din cauza complicațiilor.

Recuperarea prietenei doamnei Anica, povestește acum femeia din Brașov, a fost extrem de dificilă și dureroasă. Securitatea o presa continuu cu întrebări insistente. Potrivit doamnei în vârstă de 70 de ani, tânăra ar fi refuzat să mărturisească cine a ajutat-o.

Ginecologia sub dictatură 

Pentru a înțelege mai bine contextul și realitățile acelei perioade, am stat de vorbă cu o doamnă doctor ginecolog care a urmat facultatea și a profesat câțiva ani în timpul regimul comunist. Conform dorinței sale, pentru a-i proteja identitatea, nu-i vom dezvălui adevăratul său nume.

Doctorița Ionescu (n.r. – pseudonim) spune că regimul Ceaușescu a interzis, în ultimii ani ai dictaturii, specializarea de obstretică-ginecologie în universitățile de medicină din România, considerând că există destul de mulți medici specialiști. 

„La începutul activității mele eram medic generalist, pentru că nu aveam voie să dăm nici măcar secundariate și rezidențiate. Toți cei care am terminat facultatea am fost medici de familie. Făceam un stagiu de trei ani în clinicile universitare, apoi eram trimiși la țară sau în circumscripții. Examenele de rezidențiat au putut fi date abia după revoluție, deci nu eram medic specialist atunci, nu eram ginecolog, doar ce am văzut în spital la paciente care se plimbau pe acolo”, istorisește medicul.

Spune că femeile din perioada comunistă nu aveau cale civilizată prin care să se poată adresa unui medic pentru întreruperea de sarcină: „Dacă aveai motive medicale, până și astea trebuiau să fie extrem de serioase. Pacienta era trecută printr-o comisie în așa fel încât să se aprobe. De multe ori, membrii comisiei spuneau că nu e necesar. Ideea e că ei își doreau să crească natalitatea, dar o puteau face prin alte metode, nu așa, prin interzicerea avorturilor”.

Mărturisește că erau foarte multe paciente care îndurau grave probleme de sănătate în urma întreruperilor de sarcină clandestine. Însăși ea a fost martora unui episod traumatizant. 

A asistat la „măcelul” suferit de prietena ei cea mai bună

„Am avut colege și mame ale colegelor noastre care au murit în urma chiuretajelor. Îmi aduc aminte de o prietenă foarte bună, eram în anul 6, trecusem prin stagiul de ginecologie, știam care sunt procedurile și cum se efectuează intervențiile chirurgicale, cum se face sterilizarea, cum ar trebui să fie făcut un chiuretaj în condiții normale. 

Colega, pentru că nu putea să țină sarcina, a făcut un chiuretaj acasă, pe masa din bucătărie, cu niște asistente medicale. Am asistat la chestia asta și vreau să spun că, deși mai aveam câteva luni până să devin doctor, mi s-a făcut rău când am văzut măcelul. Nu aveau instrumente, nu lucrau în condiții sterile, s-au apucat să fiarbă instrumentele într-un lighean de bucătărie, fără anestezie, fără nimic. A fost un traumatism pentru mine ce am văzut atunci, mai ales că era prietena mea cea mai bună. Din fericire, ea a trecut cu bine peste asta, deși au fost niște condiții oribile”.

Unul dintre cele mai semnificative neajunsuri în regimul comunist a fost lipsa accesului la metode contraceptive sigure și eficiente. „Nu existau metode contraceptive, nici pastile, nici prezervative și nu se puneau nici sterilete”, explică medicul ginecolog. Deși unele paciente reușeau să aducă sterilete din străinătate, folosirea acestora atrăgea riscuri atât pentru femei, cât și pentru medicii care le montau. „Dacă se afla despre doctorii care le acceptau, intrau în mare încurcătură”, povestește specialista, încercând să ilustreze frica pe care o impunea regimul represiv asupra sistemului medical.

Reflectând la posibilitatea revenirii la vremurile în care întreruperile de sarcină erau strict interzise, medicul consideră că un astfel de scenariu nu este imposibil, spunând ferm: „Da, se poate ajunge din nou acolo”. Menționează două exemple recente, din Statele Unite și Irlanda, unde chiuretajele au ajuns interzise prin lege, subliniind că un regim politic autoritar poate impune oricând și oriunde reglementări similare: „În orice situație s-ar afla România din punct de vedere politic, ar trebui să existe clinici specializate”. 

Medicul Ionescu a ținut să atragă atenția asupra importanței prevenirii sarcinilor nedorite prin educație și dezvoltării unui sistem medical care să protejeze drepturile și sănătatea femeilor: „Trebuie făcută educație în școli, în așa fel încât fetele să nu ajungă să aibă o sarcină nedorită”. 

Statistici privind avorturile în perioada comunismului

Conform România Liberă, numărul avorturilor ilegale făcute în România comunistă între 1966 și 1989 a fost de cel puțin 200.000 anual, dar nu mai mult de 430.000. Pe întreaga durată a regimului comunist, 15.000 de femei au murit ca urmare a complicațiilor provocate de intervențiile ilegale.

O estimare pentru perioada 1958-2008, indică faptul că în România au fost efectuate aproximativ 22 de milioane de avorturi.

După căderea comunismului în 1989, femeile și-au reobținut dreptul de a decide asupra propriului corp, iar avorturile legale au crescut semnificativ, doar în 1990 fiind înregistrate un milion de întreruperi de sarcină, un număr de trei ori mai mare decât nașterile înregistrate în același an.

Avorturile ilegale din timpul comunismului au fost o consecință tragică a politicilor restrictive impuse în acea perioadă și au lăsat urme profunde în societatea românească. Traumele fizice, psihologice și pierderile de vieți au demonstrat cât de devastatoare pot fi restricțiile severe în ceea ce privește dreptul femeii de a decide asupra propriului corp. 

În prezent, România încă se confruntă cu provocări legate de accesul la educația sexuală, contracepție și servicii medicale sigure, arată specialiștii în domeniu, iar istoria demonstrează că impunerea de restricții dure nu rezolvă problema, ci cauzează probleme mult mai grave.

Foto: Agerpres

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro