ucida fiinte fara aparare pentru ca latra, musca, fac mizerie si se inmultesc peste masura. Putini oameni se mai revolta atunci cand in fata lor e lovit un catel sau gatuita o biata mata. si totusi…
La capatul cartierului Ghencea, pe drumul ce duce spre comuna Domnesti, functioneaza de mai mult timp un refugiu pentru caini, apartinand Fundatiei „Colt Alb”. Presedintele acesteia, fostul fotbalist Bujor Halmageanu, a reusit, cu sprijinul unei organizatii din Germania si al Institutului Pasteur, care a donat spatiul, sa amenajeze un loc special pentru cainii accidentati sau mutilati de oameni. Odata adusi la refugiu, cateii sunt vaccinati si li se acorda toate ingrijirile necesare. Dupa ce se insanatosesc asteapta sa fie adoptati de un stapan.
Cand intram, cainii incep sa latre in cor: ham, ham, haaauu, chiau, fiecare pe glasul lui. Sunt ca niste copii orfani. Parca ar spune: „Tanti, nenea, luati-ma pe mine, am sa va apar pana la moarte, stiu sa stau si in doua labe, nu fur si nu rod papucii!” Din pacate nu prea vine nimeni sa-si aleaga de aici un tovaras de nadejde. Cel putin 40 de catei de toate neamurile posibile si de toate culorile sar bucurosi pe noi sa ne intampine. Nici unul dintre ei nu ne maraie, nu ne musca, chiar daca suntem straini. Fostul fotbalist ii striga pe nume, ii mangaie si uneori ii cearta. Toti il iubesc. Se vede dupa felul lor specific in care isi exprima sentimentele aproape umane. Cativa fara picioare sau paralizati ii ling mainile scheunand. incep sa latre toti si e o harmalaie de nedescris. Cainii sunt inchisi in padocuri protejate cu garduri de sarma. Peste tot, beton si instalatii de canalizare. E ora mesei. Pe alee asteapta farfuriile din tabla. Fiecare caine va primi o portie de pui cu orez si paine.
„Ma ajuta mult sponsorii, spune Halmageanu. imi dau o tona de mancare pe saptamana. Sunt alimente care nu corespund din punct de vedere al greutatii si nu intra pe piata. E o vorba: din bucata mea de paine am hranit un om s-un caine!”
in timp ce intram in bucataria „fermei”, aflam povestile catorva dintre cei 140 de caini. Unele dintre ele sunt cutremuratoare si oricat de tare ai fi, tot simti cum ti se strange inima-n piept de mila. Pe un perete stau scrise numele cateilor: Gica, Pitiriti, Inimioara, Angelica, Costica, Blonda, Zuza, Tarzan, Monica, Cici, Cosseta, Oarba, impuscata, Spanzurata, Roscata, Beton. Acesta din urma a trait o intamplare groaznica. Niste constructori care lucrau la vilele din Cotroceni l-au varat cu totul in beton si au asteptat sa se intareasca, razand si distrandu-se copios de o asemenea isprava! Noroc ca pe acolo a trecut Halmageanu, ca bietul catel ar fi devenit statuie vie. Pe impuscata tot el a salvat-o de un nebun care trasese in ea vreo 20 de a-lice. Pe Spanzurata a intalnit-o intr-o padure de la marginea orasului. Un barbat o legase cu o sarma de gat si incerca sa o spanzure. Motivul? Latra prea tare si-l deranja. De atunci, Spanzurata i-a ramas numele.
intr-o seara, cativa locuitori din Prelungirea Ghencea au auzit urlete si latraturi. Un puiandru patat care se pripasise in zona de ceva vreme scheuna ingrozitor, in timp ce incerca sa deschida cu labele din fata usa blocului. El alerga apoi spre un loc viran, unde se jucau de obicei copii. Un locatar a avut inspiratia sa-l urmareasca.
Animalul observase ca unul dintre copiii din bloc cazuse intr-un tub de beton pentru canalizare si nu mai putea sa iasa. Baietelul a fost salvat in ultimul moment de vecinii alertati de maidanez. intamplarea n-a fost data uitarii si locatarii blocurilor au indragit cu totii cainele. ii dadeau de mancare, il mangaiau, ba chiar i-au construit si o cusca. Printre iubitorii de animale din blocul respectiv locuia insa si un cetatean care nu suporta cainii. Asa ca l-a trasnit o idee: s-a furisat cu o sticla de benzina in mana si a turnat-o pe bietul catel in timp ce dormea linistit la usa blocului, alaturi de un alt maidanez aciuat acolo. A scaparat un chibrit si le-a dat foc. Scena terifianta ce a urmat si urletele aproape omenesti ale sarmanelor animale transformate in torte vii au adunat din nou lumea in strada.
O catelusa oarba se descurca prin pipait
Cainii se tavaleau pe jos de durere. intr-un tarziu, cineva a aruncat peste ei o patura. in scara mirosea a carne arsa. Din cand in cand conversatia noastra trista este intrerupta de 10-15 caini care deschid usa cu labele si intra in camera dand din coada, vrand parca sa ne inveseleasca sau sa ne povesteasca fiecare prin ce a trecut pana sa ajunga aici. Piscot, o dulceata de catel latos si de culoarea untului, sta la geam si-i cearta pe cei de afara. Fiecare e frumos in felul lui, dar unuia ii lipseste o laba din fata, altuia una din spate. O catelusa inmuiata parca in cafea cu lapte e oarba. Medicii au incercat s-o ajute intr-un fel, dar nu au reusit sa-i redea vederea. Ca un om, „pipaie” aerul cu labutele din fata si-si indreapta botul umed catre stapanul ei care o cheama. Da din coada fericita si se ghemuieste la pieptul lui, pe care nu-l vede, dar il simte.
Urmărește-ne pe Google News