Nu trece zi în care Camelia Marculescu să nu se gândească cum ar fi fost ca primul ei născut, Mihnea, să fie un copil sănătos, care să se poată juca alături de alți puști de vârsta lui, să poată cânta, dansa, merge sau măcar să poată vorbi. Din nefericire, nimic din toate acestea nu vor fi posibile niciodată. Mihnea este condamnat la o viață în beznă, o viață în care nu-și poate vedea părinții și frățiorul, nu-i poate auzi și nu le poate spune cât de mult îi iubește. Și toate acestea pentru că, în ziua în care s-a născut, medicul de gardă a refuzat să-i semneze Cameliei acordul pentru operatia de cezariană, pe motiv ca mama isi poate aduce pruncul pe lume pe cale naturala. Insa nu a fost deloc asa.

S-a născut aproape mort

Copilul s-a sufocat cu cordonul ombilical pe care îl avea în jurul gâtului. S-a născut aproape mort, dupa 17 ore de travaliu, iar eforturile de după au fost în zadar. Nu s-a mai putut face absolut nimic pentru acel suflet mic care s-a chinuit din rasputeri sa se nasca. Sunt sapte ani si cinci luni de cand Mihnea a venit pe lume, dar el nu stie ce este aceea. Viata lui, la fel ca si a mamei, care are in permanenta grija de el, se desfasoara intre patru pereti. Inca de la inceput, Camelia i-a acuzat pe medicii de la spitalul Elias de malpraxis.

 

”Mihnea este in halul acesta numai din vina unui medic care nu a vrut sa dea o semnatura pentru o opertaie de cezariana. El are in cutia craniana un lichid, atat, asta mi-au spus medicii. Copilul meu nu are creier, i s-a topit la nastere din cauza ca s-a sufocat si a intrat in hipoxie. Si asta in conditiile in care sarcina a decurs absolut normal pana in ultima clipa, iar fatul a fost clinic sanatos pe toata durata sarcinii”, povesteste Camelia.

A vrut sa-l criogeneze

Pe cand copilul avea doar trei ani, Camelia si sotul ei au plecat in America hotarati sa-si criogeneze baiatul. Sperau ca medicina va evolua si va aparea un tratament care sa-l faca bine pe Mihnea. Insa nu au avut nici o reusita. Isi doreste insa ca macar procesul pe care l-a intentat la doar cateva luni de la nasterea baietelului ei sa inceapa si astfel sa-i poata face dreptate copilului.

”Nu exista nici un proces in momentul de fata pentru ca Institutul de Medicina Legala a tergiversat expertiza medico-legala in toti acesti ani. Suntem deja la a treia expertiza a-l carui rezultat a sosit in urma cu doar doua zile. Cu toatea acestea eu nu mi-am pierdut increderea in justitie si sper ca pana la urma aceasta isi va face datoria si ii va trage la raspundere pentru neglijenta in serviciu pe cei responsabili de nenorocirea acestui copil nevinovat”, adauga femeia de 40 de ani.

Copilul poartă stigmatul handicapului pe viață. O viata din care el nu intelege nimic si in care nu poate face absolut nimic. Decat sa stea intins pe spate. Si cu toate acestea, an de an, o comisie de la Directria Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului se deplaseaza la domiciliul lui Mihnea pentru a constata starea acestuia si pentru a-i da certificatul de handicap. Insa pentru acesta, mama trebuie sa alerge pe la institutiile statutului pentru a face dosarul și pentru a-l depune.

”Alergătură, cozi și birocrație. An de an aceeași poveste. Și mă întreb de ce, când copilul asta este așa de șapte ani. Nici o îmbunătățire, nici o schimbare, nimic. Numai la noi se poate întâmpla așa ceva”, spune Camelia mâhnită.

Cu toate acestea, parintii lui Mihnea nu si-au pierdut speranta. Si-au pus toata increderea intr-un avocat din Cluj, care a reusit sa castige un proces intr-un caz asemanator. Daca nu se intampla ceva in curand, faptele se vor prescrie la mijlocul lunii aprilie tocmai pentru ca au trecut sapte ani de la incidentul care a nenorocit pe viata atat familia lui Mihnea, cat si pe copilul care la sapte ani si jumatate are toate oasele strambe, coloana grav deformata, nu vorbeste, nu vede, nu poate face absolut nimic si cantareste doar 8 kilograme.

Camelia, mama lui Mihnea, și-a tatuat pe spate aripi de înger, o cruce și numele fiului ei, când micuțul a împlinit 7 ani

Urmărește-ne pe Google News