speranta. Disperarea i-a impins pe parinti la gesturi extreme. „Imediat sotul meu a vandut casa pe care o aveam in Alexandria. A luat pe ea 80 milioane de lei, desi valora mai mult. Pe toti i-am cheltuit in spital pentru salvarea baiatului. Nu mi s-a spus insa nici o clipa ca bebelusul meu va ramane cu sechele si fara vedere”, ne-a povestit Gheorghita. Fericiti, parintii si-au scos dupa cateva luni copilul din spital. S-au mutat in casa parintilor Gheorghitei, inghesuindu-se toti cinci intr-o camaruta. „Eu cu sotul si cu cei trei copii locuim intr-o camera, iar parintii mei in cealalta incapere a casei. Suntem tare inghesuiti si ceea ce este si mai grav e ca nici unul nu se poate odihni noaptea, pentru ca Georgel plange tot timpul, iar eu ma plimb cu el in brate prin camera”, ne spune femeia, in timp ce-si legana copilul. Parintii au incercat la Primaria sectorul 1 a Capitalei pentru a primi ajutor, dar faptul ca au avut o casa pe care au vandut-o i-a scos din start de pe liste.
Cand baiatul avea sase luni, doctorii i-au dat prima veste proasta: Georgel nu va vedea niciodata. Apoi totul a mers din mai rau in mai rau. Cu trecerea timpului, parintii si-au dat seama ca baietelul lor nu reuseste sa-si controleze miscarile. Iar diagnosticul medicilor este tragic: paralizie cerebrala infantila, sindrom bipiramidal, atrofie partiala de nerv optic. „Nici un medic nu mi-a dat sperante ca Georgel va sta in picioare sau va manca singur. Eu insa nu mi-am pierdut speranta. Cat voi trai ma voi lupta pentru acest copil”, ne spune Gheorghita, cea care a renuntat la tot, pentru a-i alina suferintele copilului. Femeia, care a invatat sa traiasca tinandu-si baiatul in brate, spune insa ca va trebui sa gaseasca o solutie. „Georgel are acum la patru ani, circa 9 kg si este destul de greu, mai ales daca il tii tot timpul in brate. Am primit si un scaun cu rotile si un corset, dar cum il asez se invineteste si lesina”, povesteste femeia, in timp ce se plimba prin camera in care abia au loc doua paturi si un sifonier.
Doctorul psihiatru Doina Gheorghiu ne-a explicat ca, desi sunt rare aceste cazuri, a mai intalnit in cariera. „Chiar la nivelului lui de nedezvoltare psihica, baiatul probabil ca simte afectiunea. Cuibarirea in bratele mamei este instinctiva. Ea exista si la animale. Glasul mamei, mirosul ei il linistesc”, ne-a explicat doctorul.

 
 

Urmărește-ne pe Google News