ComenteazăPeste câțiva ani, dacă vrem un kiwi, o curmală sau banana nordului, am putea să mergem în grădină, nu în piață. Aceste fructe exotice cresc și la noi, în aer liber, e drept, cu o îngrijire adecvată.
În spatele Facultății de Horticultură de la Agronomia bucureșteană este o grădină a Raiului. E un spațiu verde, ferit de vânt, cu mulți arbori pe care i-am văzut doar în cărți. Ascunse sub frunze, adunate ciorchine, câteva fructe de kiwi, ceva mai lunguiețe decât cele din comerț, își așteaptă cuminți momentul recoltării. Care nu este departe. Kiwi românesc e bun de pus în lădițe odată cu strugurii.
Un kiwi de România face cât trei lămâi
Istoria fructului pufos, cu miez verde, începe în urmă cu 24 de ani. Horticultorii facultății au plantat atunci un soi adus din Italia, atât în această curte, cât și la fosta bază Ostrov cam două hectare. De atunci le tot studiază. „Există foarte multe plante de kiwi, actinidia deliciosa, mai precis este acest kiwi care are fructul mare pe care noi îl găsim în magazine, este o plantă sensibilă la frigurile puternice și putem spune că în România merge pe zona de cultură a piersicului, deci nu ne putem duce prea mult în zona de deal. Dacă este cineva amator, noi îi stăm la dispoziție cu sfaturi tehnice, știu că există încercări la nivelul țării de a cultiva această plantă deosebit de productivă”, explică Adrian Peticilă, prodecanul Facultății de Horticultură.
Mai exact, de pe o plantă de kiwi poți scoate până la 250 de kilograme de fructe. Kiwi de România se păstrează bine în lădițe, la o temperatură de 5 grade Celsius, până în primăvară. Fructul exotic nu se maturează pe plantă. Și încă un pont: frunzele tinere de kiwi pot înveli umplutura de sarmale cu același succes ca vița-de-vie.
Kiwi-ul are nevoie de apă și să fie ferit de vânt. Cercetătorii au crescut și altfel de kiwi, cu fructul mic. „Mai avem o specie care se cheamă actinidia arguta, are fructul mic ca un bob de strugure care este rezistent până la -25 de grade, doar că fructul, fiind foarte mic, nu are păr, este perisabil. Nu ține mai mult de o săptămână”, mai spune Adrian Peticilă. Este atât de perisabil, că noi n-am mai prins niciun bob. Am putut însă să ne înfruptăm din banana nordului.
„Am fost la un moment dat sunat și întrebat dacă la noi crește banana. Banana – musa paradisiaca – nu reușim să cultivăm decât în sere, în condițiile din România, pe când Asimina triloba – banana nordului – este o plantă originară din America de Nord, rezistă foarte bine la temperaturile scăzute de peste iarnă și, din contră, avem nevoie, când plantele sunt tinere, de o protecție împotriva insolației în timpul verii”, ne mai explică profesorul și rupe un fruct gălbui, de forma unui mango, foarte parfumat.
Curmalul care crește spontan în Dobrogea, o delicatesă în China
Livada de la Horticultură n-a văzut praf de pesticid sau fertilizator. Toate fructele sunt bio și foarte gustoase. Profesorul Adrian Peticilă rupe mai multe fructe maronii, ca niște măsline mai grăsane, și le dă la degustat: un gust plin de pară mai necoaptă și dulceagă. Doar ce am încercat unul dintre cele mai scumpe fructe chinezești. „Suntem în rândurile de Zizifus sau măslin de Dobrogea, sau curmal chinezesc, sau jujubă mai este cunoscut. El crește la noi în țară în stare spontană în zona Dobrogei, lacul Razem probabil a fost adus de corăbiile care traversau Delta Dunării și Marea Neagră. În China, este unul dintre cele mai scumpe fructe pe care le putem găsi pe piață”, mai spune profesorul.
Chiar dacă este mai cald cu fiecare an și apare, mai ales în sudul țării pe alocuri, fenomenul de deșertificare, profesorul e sceptic cu privire la înlocuirea pe scară largă a piersicilor sau merelor cu parfumatele fructe exotice. Pentru că s-au întețit și fenomenele extreme, care într-o clipă pot distruge orice cultură.
Dacă ești pasionat de fructe exotice și de un stil de viață sănătos, vezi ce beneficii aduc fructele de acai, fructele de aronia, fructele de ginseng sau fructele de soc.