Comentează“Eram voluntar, în programul «O masă caldă pe zi». Am luat şi pachetul cu haine. În drum, ne-am oprit să lăsăm mâncare într-o curte unde locuiesc mai multe familii cu mulţi copii. Un bărbat de acolo a văzut jucăriile în maşină şi ne-a rugat să le dăm şi lor câteva. Peste o săptămână, prietena respectivă m-a sunat să-mi spună că prietenii ei au strâns nişte haine, nişte jucării, nişte încălţări… Şi-aşa a început”.
De la pantofi la
mobilă
Asta a fost scânteia. Pe lângă hrană, familiile sărace duc lipsă şi de recuzita care dă măsura calităţii vieţii. În pandemie, Ovidiu s-a trezit cu mai mult timp liber decât plănuise vreodată, aşa că şi-a dus gândul până la capăt şi a fondat Banca de Haine alături de Cristi, Violeta și Diana.
El şi prietenul lui, Cristi Lungu, de profesie inginer, au închiriat un depozit în sectorul 5, au mobilizat prieteni şi cunoscuţi să li se alăture ca voluntari. În scurt timp, au constatat că depozitul este neîncăpător.
“Am realizat cât de multe obiecte aruncăm, obiecte care ar
mai putea trăi o viaţă, ar putea să fie folosite şi de alţii. Nu adunăm doar
haine, pantofi, jucării, dar şi electrocasnice, cărucioare pentru copii, mobilă”, explică Ovidiu.
Pe pagina de Facebook a Băncii de Haine, donatorii sunt invitaţi să completeze un formular. Pachetele sunt colectate de la câteva puncte din fiecare sector al Bucureştiului.
Cei care preiau donaţiile sunt voluntari. “Din păcate, nu putem încărca prea multe în maşinile noastre. Unii donatori se oferă să transporte ei sacii până la depozit”, spune Cristi de după un morman de haine pentru nou-născuţi.
Sacoşele, cutiile şi sacii colectaţi trec prin procesul de sortare: pe vârste, pe mărimi, pe sexe. Pentru hainele de copii mici, este afişat un tabel special cu măsuri. “Colegele voluntare la noi l-au făcut, că noi, ca bărbaţii… Tot colegele au insistat să facem cutii pentru poşete şi eşarfe. Sunt importante pentru stima de sine”, adaugă Cristi.
Crăciunul în fiecare săptămână
Sortarea donaţiilor e o operaţiune mare consumatoare de timp. Dar are şi părţile ei plăcute. “Când vin donaţii, e Crăciunul… Scotocim să vedem ce au pus oamenii în pachete”, povesteşte Ovidiu. Uneori, oamenii pun în pachete o maşinuţă teleghidată. Şi atunci trebuie montate bateriile, apoi, fireşte, maşinuţa trebuie probată.
Ovidiu şi Cristi se amuză de papuceii minusculi de bebeluşi
sau de hanoracele cu urechi de ursuleţ. Împăturind hăinuţe de fetiţe, Simona,
una dintre voluntare, le aruncă din când în când priviri mustrătoare.
Simona pregăteşte pachete pentru o asociaţie caritabilă din
Moldova. Pentru a nu rămâne cu “investiţiile” în stoc, Banca de Haine
colaborează cu ONG-uri care se ocupă de persoane defavorizate. “Oricine poate
veni să ia de la noi ce vrea, ce crede că-i trebuie”, afirmă Ovidiu, întorcând pe toate părţile o sacoşă din
care ies tocuri-cui.
Banca de Haine acordă sprijin şi celor care au nevoie de o ţinută de seară, “ai nevoie şi de haine din astea, poate la o nuntă, la un banchet. Decât să cumpere de la magazin, mai bine vin şi aleg de la noi”.
Pe lângă cutiile de carton, etichetate şi stivuite până-n tavan, în depozit se află şi rafturi pline de cărţi, pentru copii şi nu numai. Puzzle-uri, jocuri, jucării muzicale, un glob pământesc, pantalonaşi de schi, numai buni pentru copiii care merg pe jos, prin pădure, până la şcoală. Cărucioare, premergătoare, oliţe, trotinete…
“Bancherii” în Zeţari
“Lucrurile pe
care le primim sunt în stare bună şi foarte bună. Pentru că asta e, aruncăm
prea multe lucruri bune. Foarte puţine au defecte, iar pe acelea le punem
deoparte şi le trimitem unei firme care reciclează textile”, spune
Cristi.
Banca lui Ovidiu şi Cristi ia haina de pe tine. Până aici, nimic deosebit. Doar că nu ia şi pielea. Şi îţi dă, în loc de dobândă, o stare foarte plăcută, că ai făcut ceva util. În loc să arunci un lucru care oricum nu-ţi mai folosea, l-ai dat mai departe, să îmbrace pe altcineva. Să încalţe mămici care nu-şi permit o pereche de sandale. Să ia măcar o parte din griji şi din apăsătorul sentiment de neputinţă de pe umerii unor părinţi.
După o sesiune de sortare, Cristi şi Andreea, o altă voluntară, au mers să ducă jucării şi haine unei familii cu şase copii din Zeţari. Tata era pe şantier, mama era la o rudă, o ajuta la munca în grădină. Acasă erau două fetiţe şi bebeluşii gemeni. O vecină a scos capul pe poarta vecină: “N-ar trebui ajutaţi oamenii ăştia, lasă nişte copii să aibă grijă de copii. Profită, profită…”
Cristi şi Andreea au ascultat şi au tăcut. Pe strada asta
nu-şi fac drum niciodată asistenţii sociali. A venit şi mama, cu cei doi
băieţi, de la muncă. O femeie slabă,
cu dinţi lipsă şi părul roşu vopsit strâns în coc. “Dumneavoastră aveţi cu ce vă îmbrăca?”,
“Nu prea am”, “Să vedem ce putem face. Să-mi daţi măsura la picior”.
Judecăţile nu ţin de cald. Hainele, da. Dacă doriţi să fiţi donator, voluntar sau cunoaşteţi vreun posibil beneficiar, puteţi contacta Banca de Haine pe pagina ei de Facebook.