Nimic serios ieri, la depunerea chinuitei motiuni de cenzura initiate de PD. Cristian Radulescu a citit, in fata unei sali in care, cu mici exceptii, se aflau doar pedisti si peledisti, un text lesinat, incoerent si deja cunoscut. Azi, la Cotroceni se mai bifeaza un dialog al surzilor. Luni, motiunea va cadea, sustin pesedistii, ca sa poata depune ei propria motiune. Om vedea. In Romania se joaca o piesa proasta, cu actori slabi, debusolati, dar lacomi. Si cu un regizor care hohoteste manuindu-i ca pe paiate. Fie ei pedisti, pesedisti, penelisti sau ce-or fi nu produc nici un fel de politica rationala, benefica tarii. Toti o apa si-un pamant, nu emit nici o idee constructiva, singurul domeniu in care se exerseaza fiind cel al inversunarii de a-si dobori adversarii. Cu mobiluri strict personale, in pofida falsetului in care-si canta grija pentru tara.
In afara uzantelor diplomatice, ambasadorul american Nicholas Taubman a cam dat buzna in sediul PSD – se pare, neanuntat, de vreme ce ce acolo era o sedinta – si l-a mustruluit timp de vreo ora pe Geoana. Care, apoi, vizibil artagos si derutat, a apreciat ca nu-i de interes public sa ofere amanunte. Ba este. Mr. Taubman, nu pentru prima oara, a avut o interventie neeleganta, azi de neadmis nici in statuletele bananiere, intr-o chestiune tinand strict de politica interna romaneasca. Apoi, pentru ca Geoana nu l-a primit pe Uncle Sam acasa la el, ci, in calitate de posibil prim-ministru, in sediul unui partid care se vrea la guvernare. Asa ca interesul public e legitim. Altminteri, nu pot decat sa constat ca finalul scrisorii deschise trimise de Tariceanu lui Basescu (‘Daca nu poti face ceva util, stai in banca ta!) e valabil pentru foarte multi politicieni, inclusiv pentru expeditor.