BAROMETRUL VEDETELOR

Nicoleta Luciu – jos

Probabil ca sunt eu un tip de moda veche, insa nu pot sa inteleg si nu voi fi niciodata de acord cu noua moda care a ajuns si in Romania – aceea a nasterii unui copil in afara casatoriei. Dupa mine, lucrurile sunt simple: te indragostesti de cineva, mergi cu el/ea in fata altarului, abia apoi urmeaza maternitatea. Din acest punct de vedere, nu pot intelege de ce un cuplu oarecare, hai sa spunem Nicoleta Luciu – Zsolt Csergo, ar face altfel. Declaratia Nicoletei conform careia nu mai crede in institutia casatoriei se bazeaza pe o axioma care pleaca de la o premisa falsa: nu o hartie leaga doi oameni, ci sentimentele dintre ei. Logic vorbind, in fraza de mai sus se incurca efectul cu cauza: hartia nu e baza iubirii, insa poate fi o consecinta, o dovada. E chiar atat de rau sa-ti demonstrezi iubirea?

Victor Piturca – sus

Cel mai tare subiect al saptamanii mi s-a parut cel cu averea castigata de Victor Piturca din zaruri. Istoria povestita de un apropiat al antrenorului nationalei e cu atat mai interesanta, cu cat acesta a marturisit ca selectionerul era atat de bun la aruncatul zarurilor, incat aproape ca stia dinainte ce numere urmau sa arate. Nu vreau sa fac apologia unor astfel de talente, pentru ca nu e nici corect si nici moral sa faci bani la jocuri de noroc ilegale, insa mi se pare fascinant cum un om obisnuit sa castige totul usor, doar printr-o miscare scurta din mana, a reusit sa ajunga unde a ajuns prin munca cinstita. Pentru ca intotdeauna e mai usor sa alegi drumul cel mai scurt catre o viata mai buna. Piturca a preferat sa-si construiasca de jos cariera de antrenor. A riscat si a castigat.

Sorinel Copilul de Aur – sus

Nu am vazut filmul in care joaca Sorinel Copilul de Aur, dar cred ca o voi face, macar din curiozitate. Un manelist care joaca un rol serios, dramatic! Nu-i rea ideea! Felicitari regizorului, care a riscat, probabil, sa fie blamat de toti colegii de breasla pentru gestul sau de a-l distribui pe Sorinel in acest film. Sigur, nu ma astept sa-l descopar pe Robert De Niro al Romaniei, insa cred ca pentru a fi mai credibil atunci cand spui o poveste de cartier, cea mai buna varianta e sa alegi pe cineva care stie ce inseamna acest lucru, care vorbeste pe limba ‘baietasilor’. E o regula de aur a marketingului care se numeste identificarea targetului: daca astepti in sala de cinema elitele, propune-i rolul principal lui Plesu, daca vrei sa scoti bani de la tineri, alege un personaj pe care acestia il admira. Si fie ca ne place, fie ca nu, manelistii sunt niste idoli.

Andreea Marin – sus

Nu am inteles niciodata rostul unui blog pe Internet. Mi se pare stupid sa povestesti lucruri personale la care toti ceilalti sa aiba acces oricand doresc. Blogul Andreei Marin e, insa, un caz aparte. Nu ma refer la continutul textelor Andreei, la topica aproape nepamanteana pe care ‘Zana’ o foloseste, ci la comunitatea celor care intra si posteaza mesaje aici. Ultima oara cand am intrat pe blogul Andreei erau aproape 200 de pagini, fiecare cu cinci sau sase mesaje. Asta inseamna aproape 1.000 de postari in doar cateva saptamani de la lansare. O cifra uriasa pentru Internetul romanesc. Ce-i drept, majoritatea mesajelor sunt atat de laudative, incat ma duc cu gandul la fanaticii religiosi, dar chiar si asa, blogul Andreei Marin ii sporeste acesteia aura de personaj venit din alta lume.

Urmărește-ne pe Google News