Interesantă atitudinea Ramonei Gabor faţă de zvonurile care vorbeau despre o posibilă răcire a relaţiei dintre ea şi sora ei, Monica. Ea a recunoscut că lucrurile nu mai sunt ca înainte, admiţând că acest fapt are legătură cu anturajul în care se învârte. Mărturisirea Ramonei merită o bilă albă, mai ales că în showbizul românesc devenise o modă secretomania. Sigur, fiecare vedetă e liberă să încerce să-şi spele rufele murdare acasă, însă nu e frumos să negi o evidenţă. Nu trebuie trecută cu vederea nici reacţia îndreptăţită şi matură a Monicăi. Pentru că, într-adevăr, Ramona nu are ce căuta cu oamenii cu care umblă. Dar, până la urmă, fiecare doarme după cum îşi aşterne, iar Ramona va culege, mai devreme sau mai târziu, “roadele” greşelilor pe care le face acum.
Cu un copil împreună şi cu cel de-al doilea pe drum, era evident că va veni şi momentul în care Ion Ion ţiriac o va lua de nevastă pe iubita lui, Ileana Lazariuc. Că doar nu şi-o pune, biata fată, degeaba în pericol silueta de manechin. Singura necunoscută în această ecuaţie era “când”. Şi uite că s-a întâmplat săptămâna asta. Nimeni nu ar fi trebuit să ştie de cununie, nici măcar mireasa, care a aflat în ziua respectivă ce i se pregătea. Planul a fost pus la cale cu atenţie de Ion Ion ţȚriac şi de tatăl său. Şi nu a fost rău. Ion Ion şi Ileana au evitat astfel tradiţionala buluceală de fotoreporteri de pe treptele sediului Primăriei şi i-au scutit de efort pe jumătate din paparazzii Bucureştiului. Sigur, nu-i la îndemâna oricui să facă nunta la Monte Carlo, însă dacă ai cum, de ce să n-o faci?
De ce credeţi că-l iubeşte lumea pe Cristian ţânţăreanu? E bogat, merge în concedii de vis şi face petreceri uriaşe la impunătoarea sa vilă din Corbeanca, unde se distrează cu dansatoare exotice. Sunt toate premisele să fie considerat un nesuferit. Şi totuşi nu e aşa. Românii îl acceptă aşa cum este şi, probabil, mulţi îl îndrăgesc. De ce? Probabil pentru că, în ciuda averii şi a celebrităţii de care se bucură, gândeşte şi se comportă ca un om normal, nu ca un “ales”. Pe un personaj precum ţânţăreanu te aştepţi să-l întâlneşti atât în cel mai luxos restaurant din Paris, cât şi într-un bar de cartier din Rahova. Forţând puţin, cred că-l putem asocia pe Cristi Țânţăreanu cu “visul românesc”. Mie, cel puţin, îmi aduce aminte de celebrul J.R. Ewing din “Dallas”, doar că e mult mai simpatic.
Oamenii nu sunt perfecţi. Probabil că e greu să fii, în acelaşi timp, un mare campion, care face cinste ţării la competiţiile internaţionale, şi un bun familist. Marian Drăgulescu face parte din elită pentru că datorită lui imnul României a sunat în toate colţurile lumii. Viaţa lui e în sala de gimnastică, iar cei mai buni prieteni îi sunt aparatele. Ce loc ocupă, în acest scenariu, soţia şi copiii? Cu siguranţă, unul de sacrificiu, iar asta o ştiu toate femeile care s-au căsătorit cu sportivi de performanţă. De aici încolo vorbim însă de calitate umană. Chiar dacă eşti campion, nimeni nu-ţi dă dreptul să loveşti sau să ameninţi, iar antrenamentele obositoare nu sunt o scuză să devii o brută. Marian Drăgulescu este un mare sportiv, dar un om foarte mic…