ComenteazăLa ora la care citiţi aceste rânduri, ştiţi, cu siguranţă, pe ce loc s-a clasat Elena Gheorghe la Eurovision. În momentul în care am scris eu acest text, nu eram foarte optimist. Sper să mă fi înşelat şi Elena să fi obţinut un punctaj bun. Interesele de la Eurovision sunt însă de multe ori mai mari decât talentul sau frumuseţea unuia sau altuia dintre candidaţi. Despre Elena, cred în continuare că a fost alegerea cea bună pentru acest concurs.
Din nefericire, românii nu au în ei gena show-ului. Nu ştiu să facă spectacol şi nu ştiu să se bucure pe scenă, iar acest lucru se vede. Trăistariu a reuşit să ia locul patru cu o piesă aproape genială, Sistem şi Luminiţa Anghel, cu un concept inedit. Dacă luptăm însă cu armele lor, vom pierde. Dacă încercăm să cântăm şi să dansăm ca ei, fără un element care să ne diferenţieze, nu vom fi priviţi decât ca nişte imitatori. Iar dacă s-a greşit undeva, în toată această campanie pentru Eurovision, aici a fost: la abordare. Ceea ce rămâne, după ce cortina se trage, e amintirea unui show care devine din ce în ce mai grandios, plin de multe, foarte multe orgolii. Nu-i nimic, poate anul viitor va fi şi mai bine…
E mişto să ai bani. Sau cel puţin aşa cred. Maşini, gagici, vacanţe exotice, vile… Ce mai, o viaţă de huzur. Ciudat lucru, însă: banii nu te fac mai deştept. Nici mai carismatic, nici mai frumos. Poate te ajută să te mai cizelezi, poate reuşeşti câteva ajustări, însă nu te pot schimba în totalitate. După părerea mea, Cătălin Plăpcianu are, deocamdată, un mare noroc: nu a ajuns atât de celebru încât să devină penibil. Dacă despre Codin Maticiuc, Alex Erbaşu sau Claudiu Pătraşcu, cei mai cunoscuţi dintre playboy-ii de Bucureşti, se pot spune vrute şi nevrute, pentru că, nu-i aşa, lumea deja îi cunoaşte, pe Plăpcianu nu-l poţi lua, încă, în serios, pentru că despre el nu prea se ştie nimic. Sau se ştie?
Dacă mă forţez puţin, îmi aduc aminte că a dat peste nişte fete cu maşina şi că o publicaţie l-a votat pe primul loc într-un top al personajelor inutile din Dorobanţi. În aceste condiţii, dezvăluirile unei tinere, care îl acuză că nu e în stare să agaţe o fată şi tocmai de aceea preferă să plătească pentru sex, nu mai miră pe nimeni. Sunt lucruri care nu pot fi cumpărate, însă aici nu intră şi amorul. La mai mare, Cătălin…
Ziarul Libertatea a publicat, în această săptămână, noi dezvăluiri ale primului soţ al Mihaelei Rădulescu. Acesta mărturisea, printre altele, că nu a văzut actele de divorţ şi, ca atare, nu crede că a divorţat vreodată de divă. Sigur, asta nu înseamnă că acestea nu există. Nu despre asta e vorba. Aş vrea să vorbesc despre reacţia Mihaelei atunci când i-am cerut părerea legată de acest subiect. Răspunsul ei, care, de fapt, nu a fost un răspuns, a venit scurt: “să vă fie ruşine”. Ok, am înţeles mesajul. După câteva minute în care fiorii ruşinii mi-au străbătut tot corpul, am încercat să analizez răspunsul.
De ce ar trebui să ne fie ruşine? Pentru că plecăm urechea la ce spune fostul soţ? Bine, bine, dar nu mai devreme de ieri, tot în ziarul nostru, am publicat un amplu interviu în care Mihaela îl făcea praf pe cel de-al treilea soţ al ei, Elan. Nu am primit nici un mesaj de felicitare, însă, ce-i drept, nici nu l-am solicitat. Ne-a mai acuzat, la un moment dat, că l-am drogat pe Bogdan Rădulescu să declare lucruri urâte despre ea. Chestia asta îmi aduce aminte de Revoluţia din 89, când se spunea că “drogaţii” împuşcă oameni la televiziune. Parcă Răduleasca a participat la Revoluţie, nu-i aşa? Cineva să-i spună că s-a terminat! Au învins ai noştri…