Bashar al-Assad a pierdut orașul numit „leagănul revoluției” din Siria. Cauzele prăbușirii armatei siriene

Pe vremea Primăverii Arabe, în 2011, orașul Daraa a fost supranumit „leagănul revoluției” în Siria, după ce activiștii locali au acuzat regimul de la Damasc că a arestat și torturat un grup de elevi pentru faptul că au scris mesaje anti-Assad pe pereții școlii lor.

Dacă Alep și Hama, celelalte două orașe mari pierdute de Bashar al-Assad, au intrat sub controlul rebelilor, Daraa a ajuns în mâinile unor miliții locale, potrivit OSDO.

„Fracțiunile locale au preluat controlul asupra mai multor zone din provincia Daraa, inclusiv asupra orașului Daraa. Ele controlează acum peste 90% din provincie, după ce forțele regimului s-au retras succesiv”, notează OSDO.

Provincia Daraa este situată în sudul Siriei, la granița cu Iordania. În pofida unui armistițiu negociat acum câțiva ani de Rusia, aliata regimului de la Damasc, această provincie a fost afectată constant de tulburări, atacuri și asasinate.

Video: Preluarea orașului antic Palmyra de către rebeli.
Sursa: X

Cetățenii ruși și cei chinezi, sfătuiți să plece din Siria

Afectate de corupție, lipsa resurselor și fără sprijinul aliaților, forțele regimului lui Bashar al-Assad nu reușesc să reziste în fața ofensivei rebelilor, care se îndreaptă acum spre Damasc, relatează ziarul francez Libération.

Recomandări

Gigi Becali, în genunchi, în pantaloni de piele și bocanci, la slujba de Bobotează

Rebelii sirieni se află din 27 noiembrie într-o ofensivă cu rezultate pe care nici ei nu le-au anticipat. În mod surprinzător, în timp ce armata lui Bashar al-Assad se prăbușește, aliații liderului regimului de la Damasc nu-i sar în sprijin.

În mai puțin de două săptămâni, rebelii conduși de gruparea Hayat Tahrir al-Sham (HTS) au capturat două orașe mari – Alep și Hama – și au ajuns vineri după-amiază la intrarea de nord a localității strategice Homs după o înaintare de aproximativ 40 de kilometri în nici 24 de ore. Homs este un oraș-cheie către Damasc, fieful regimului lui Bashar al-Assad. Capturând acest oraș, rebelii l-ar izola pe liderul sirian de zonele de coastă și „fortărețele” sale alawite din vestul Siriei.

Înainte de ajunge la Homs, rebelii au cucerit Rastan și Talbiseh fără lupte, deoarece soldații sirieni au fugit, la fel cum au procedat la Alep și Hama. În est, forțele lui al-Assad și-au abandonat pozițiile din Deir el-Zor, lăsându-le practic în mâinile Forțelor Democratice Siriene, comandate de kurzi. Confruntată cu un dezastru, Rusia le-a cerut cetățenilor săi să părăsească Siria. China a făcut aceeași recomandare.

Video: Ofițer al armatei siriene împreună cu un gup de soldați.
Sursa: X

Recomandări

„Mâna nevăzută a lui Dumnezeu” și votul irațional. De ce „suveranismul” agravează problemele pe care pretinde că le rezolvă

Motivele prăbușirii forțelor lui Bashar al-Assad

Cum ar putea fi explicată o asemenea derută? Cum se poate prăbuși o armată de peste 200.000 de oameni? „Una dintre primele explicații este corupția”, spune, pentru Libération, profesoara de științe politice Agnès Favier, care conduce Programul Siria la Institutul Universitar European din Florența.

„Soldații lui al-Assad trăiesc într-o sărăcie extremă, cu salarii în jur de 20 de dolari pe lună și 80 de dolari pentru ofițeri. Există și un obicei ca soldații să-și mituiască superiorii ca să rămână acasă. Iar ofițerii fură combustibil. În Alep, chiar înainte de declanșarea ofensivei, soldaților le lipsea hrana, iar tancurile nu se puteau mișca din cauza lipsei de combustibil”, explică Agnès Favier.

Înainte de revolta din 2011, armata siriană avea peste 300.000 de soldați. Hafez al-Assad, tatăl lui Bashar, o organizase în scopul dominării populației și protejării regimului, cu o suprareprezentare a alawiților în rândul ofițerilor.

Aceasta a dus la o lipsă de loialitate, care s-a reflectat în primii ani ai revoltei din Siria prin dezertări în masă, câteva mii de soldați, în mare parte sunniți, alăturându-se diferitelor grupări rebele sau alegând exilul. În același timp, numeroasele miliții au ocupat tot mai mult spațiu, subminând atât autoritatea, cât și eficacitatea armatei lui Bashar al-Assad.

Recomandări

Povestea lui Sebastian Stan, actorul român premiat cu Globul de Aur 2025. A spus „România, te iubesc” pe scenă

Reforme eșuate, inclusiv ale Rusiei

Regimul sirian și aliatul său rus au încercat mai multe reforme începând cu 2015. Rusia, de exemplu, a creat Corpul 5 de Armată, care urmărea în special unificarea milițiilor. Aproape 15.000 de oameni au fost înrolați în acest corp, cu salarii de două-trei ori mai mari decât cele ale soldaților din „armata națională”.

Unitățile acestui corp de armată au fost desfășurate în diferite locații începând din Daraa, în sud, până la Idlib, în ​​nord-vest. Dar nu au obținut niciodată o victorie majoră, din cauza lipsei de resurse suficiente și a dependenței de atacurile aeriene. În aprilie, la doi ani de la izbucnirea războiului din Ucraina, Moscova a înjumătățit resursele alocate acestui corp.

„Regimul a încercat de asemenea să-și reformeze armata, dar nu a reușit”, notează Agnès Favier. În urmă cu câteva săptămâni, Bashar al-Assad a anunțat o revizuire a sistemului de rezervă, precum și un val de demobilizare. Iar rebelii au profitat de ocazie și au lansat ofensiva. Această evoluție este și o dovadă a faptului că serviciile secrete ale liderului regimului de la Damasc au ratat complet planurile pregătite de rebeli.

Comunicarea abilă a rebelilor

Armata siriană se confruntă cu o rebeliune deosebit de agilă și rapidă. Din 27 noiembrie, cele mai importante lupte au avut loc la Hama. Forțele loialiste, inclusiv cele ale Brigăzii 25, renumite pentru cruzimea lor, au încercat să păstreze orașul. „Întăririle au fost poziționate la nord de Hama”, explică Arthur Quesnay, doctor în științe politice la Paris-I Panthéon-Sorbonne și coautor al cărții Syria, Anatomy of a Civil War (CNRS éditions, 2016). „HTS nu avea neapărat puterea de foc pentru a-i respinge, așa că au manevrat foarte repede și i-au ocolit”.

Rebelii au recurs și la o comunicare abilă cu soldații loialiști, promițându-le că nu se vor răzbuna pe ei și oferindu-le protecție dacă își predau armele. Aproape 1.500 de soldați au acceptat în ultimele două săptămâni.

Regimul încearcă să facă recrutări în pripă, dar nu reușește. „Informațiile pe care l-am primit, în special de la Latakia, arată că în cele din urmă foarte puțini sunt de acord să se alăture” lui Bashar al-Assad, afirmă Arthur Quesnay. Soldații care au mai rămas de partea lui sunt demoralizați. „Cum ar mai putea fi motivați să apere un regim care i-a înfometat?”, se întreabă Agnès Favier. „Nu mai au speranță”

În plus, după cum remarcă The New York Times, ofensiva rebelilor vine într-un moment de relativă slăbiciune pentru trei dintre cei mai importanți susținători ai lui Bashar al-Assad. Capacitățile mișcării șiite libaneze Hezbollah și cele ale Iranului au fost limitate de conflictul cu Israel, în timp ce armata rusă s-a concentrat pe războiul din Ucraina. Iranul tocmai a început evacuarea personalului militar și diplomatic. În ceea ce privește Rusia, există indicii că vrea să-și păstreze baza navală Tartus și baza aeriană din Latakia, în vestul Siriei.

Urmărește-ne pe Google News