Bashar al-Assad, autocratul paranoic care a condus Siria timp de 24 de ani și a căzut pe fondul unui război devastator

Un oftalmolog care nu era luat în calcul ca lider de stat

Acest oftalmolog de profesie, care nu a fost niciodată destinat celor mai înalte funcţii, a ajuns la conducerea Siriei la vârsta de 34 de ani, în 2000, după moartea tatălui său, Hafez al-Assad.

În 2011, el s-a confruntat cu manifestații pro-democraţie care au fost rapid reprimate în vărsare de sânge şi au degenerat într-un război civil în care au fost implicate diverse forţe jihadiste, inclusiv rețeaua Stat Islamic.

Bashar al-Assad a reuşit să rămână la putere cu sprijinul masiv al Rusiei, Iranului şi mișcării șiite libaneze Hezbollah. De neam alawit, el s-a prezentat drept protectorul minorităţilor siriene şi singurul bastion împotriva extremismului şi haosului.

Având mare grijă de aspectul său, el preferă costumele bine croite şi cravata sobră în locul ţinutelor militare. Dar sub aparenţa sa calmă, aproape timidă, se ascunde un despot.

Un jurnalist care l-a întâlnit pe Bashar al-Assad în numeroase ocazii, înainte şi după începutul rebeliunii din Siria, în 2011, îl descrie drept o „personalitate complexă”.

„De fiecare dată când l-am întâlnit, a fost calm, chiar şi în momentele cele mai critice şi dificile ale războiului”, spune acest jurnalist, vorbind sub rezerva anonimatului.

„Acestea sunt exact caracteristicile tatălui său”, Hafez al-Assad, care a condus Siria cu o mână de fier timp de 30 de ani, a adăugat el. Bashar al-Assad „a reuşit să se facă indispensabil. În politică, este important să ştii cum să amesteci cărţile, iar el stăpâneşte jocul”.

În calitate de şef al partidului Ba’ath, Hafez al-Assad a impus în Siria un regim opac şi paranoic, în care cel mai mic semn de disidenţă putea duce pe cineva în închisoare.

Recomandări

Din România până în Coreea de Sud pe motocicletă: un traseu de 36.000 de kilometri făcut în 91 de zile. Cifrele unei călătorii extraordinare

Un reformator eșuat

Născut la 11 septembrie 1965, Bashar nu era destinat să devină conducător de stat, dar viaţa i s-a schimbat radical când fratele său mai mare, Bassel, care urma să îi succeadă tatălui său, a murit într-un accident rutier în 1994.

A trebuit apoi să-şi abandoneze studiile la Londra, unde o cunoscuse pe soţia sa, Asma, o femeie sunnită siriano-britanică, cu care are trei copii.

Supranumită „Trandafirul deşertului” de revista Vogue înainte de revoltă, soţia sa a fost comparată cu Marie-Antoinette după revoltă.

Când tatăl său a murit în 2000, Bashar i-a succedat la putere prin referendum, fără opoziţie.

Când a depus jurământul la vârsta de 34 de ani, mulţi sirieni în căutarea unei libertăţi mai mari l-au văzut ca pe un reformator care ar putea pune capăt anilor de represiune şi introduce o economie mai liberală într-o ţară cu un control de stat sufocant.

La începutul domniei, Assad apărea în public la volanul maşinii sale sau luând masa într-un restaurant împreună cu soţia sa. El a relaxat unele dintre restricţiile impuse de tatăl său.

Dar imaginea reformatorului s-a estompat curând, odată cu arestarea şi încarcerarea intelectualilor, profesorilor şi a altor susţinători ai mişcării de reformă, la sfârşitul unei scurte „Primăveri a Damascului”.

Recomandări

Cine este mama lui Sebastian Stan. Georgeta Orlovschi a divorțat în 1984, după Revoluție s-a mutat în America și s-a recăsătorit cu Anthony Fruhauf

De neclintit până la scăderea ajutorului Rusiei și al Iranului

Când Primăvara Arabă a cuprins Siria în martie 2011, demonstranții paşnici au cerut schimbarea. În schimb, Assad, care era şi comandant al armatei, s-a dedat unei represiuni brutale ce a escaladat într-un război civil.

În timpul războiului, care a făcut peste 500.000 de victime şi a dus la strămutarea a jumătate din populaţie, Assad a rămas ferm pe poziţii. Cu sprijinul sponsorilor săi iranieni şi ruşi, el a reuşit să recucerească două treimi din Siria.

Pe plan intern, datorită „perseverenţei şi rigorii” sale, a reuşit să „monopolizeze puterea de decizie şi să garanteze sprijinul deplin al armatei”, explică un cercetător din Damasc.

Chiar şi în plin război civil, el a rămas de neclintit, convins de capacitatea sa de a zdrobi o rebeliune pe care a denunţat-o ca fiind „teroristă” şi produsul unui „complot” pus la cale de ţări inamice pentru a-l răsturna de la putere.

Abandonat de aliaţii săi ruşi şi iranieni, foarte slăbiţi în zonă, el a fost totuşi nevoit să părăsească ţara duminică, la 11 zile după ce rebelii au lansat o ofensivă-fulger pe 27 noiembrie, în faţa căreia forţele sale nu au opus practic nicio rezistenţă.

Unul dintre cele mai puternice simboluri ale căderii Damascului a fost eliberarea sinistrei închisori Sednaya, unde mii de opozanţi ai dinastiei al-Assad au fost închişi, torturaţi şi ucişi.

Urmărește-ne pe Google News