ComenteazăChiar cred ca Legea Politiei si Statutul Politistului ofera un cadru daca nu perfect, oricum destul de bun, pentru ca politistii sa devina autentici functionari publici, intelegand care e raportul obligatoriu civilizat dintre ei si societatea care-i plateste. Necazul e ca, daca uniformele se modifica lesne, desi extrem de costisitor, mentalitatea de sub multe chipie teritoriale ramane osificata nu in deprinderile de fost politist militarizat, ci chiar in acelea de militian obtuz si cu urechile infundate pana si la indemnurile si ordinele unor sefi care au tot umblat prin Europa. Un cetatean s-a adresat ziarului, publicandu-i-se plangerea, cum ca administratorul blocului, in loc sa puna un bec la intrare, l-a aruncat pe el pe scari, de a ramas fara splina, iar la sectia de politie reclamatia i s-a inregistrat cu greu si nimeni nu se ocupa de ea. Furios, sectoristul a dat navala peste petent, amenintandu-l cu ploaie de amenzi deoarece ingrijeste doi maidanezi „legali”, castrati si cu zgarda. Un tanar e luat pe sus de acasa si dus la un post comunal, unde e batut toata noaptea, sa recunoasca un furt, adevaratii hoti fiind prinsi dupa ce nevinovatul a fost facut zob. Un baiat si o fata sunt inhatati din-
tr-o discoteca, deoarece n-aveau buletinele la ei, sunt dusi cu duba, amprentati si fotografiati laolalta cu curvele si drogatii, cand totul se putea rezolva civilizat, cu un telefon la parinti. Nu de asemenea exemple ducem lipsa, ci de politisti care, fara exceptie, sa inteleaga ca sunt functionari publici, nu bate publice. Sau sa lase locul altora.