Comentează
Cert e că singura disciplină pe care o vor înțelege e cea legată de frică. Și asta vine la pachet cu neajunsuri foarte mari. Vine la pachet cu fragilitatea psihologică, cu absența motivației sănătoase, cu opoziția și cu agresivitatea pe care cel mic o deprinde.
Și totuși… un părinte se plânge că odrasla nu înțelege să stea locului atunci când sunt oaspeți în casă, că face ca toate animalele și că îl face de rușine. Că singura măsură care îl cumințește pe copilul de 5 ani e o palmă la fund. Dați-mi voie să mă îndoiesc. Nu mai bine îl trimiți la bunica atunci când ai musafiri? Sau o altă soluție care nu presupune să fie el nevoit să se controleze (căci știm că nu poate la vârsta asta?)
Am văzut copii care nu încetau comportamentul aiurit atunci când erau plesniți. Asta pentru că în capșorul lor nu se făcea legătura directă cu faptele lor nepotrivite. Ba chiar râdeau nevoie mare că au reușit să capteze atenția lui tati sau a lui mami. Și aici am ajuns la punctul pe I. Copiii cer atenție atunci când fac prostii. Vor să fie băgați în seamă, să se concentreze părinții asupra lor. Dar dacă părinții reușesc (știu că e greu) să ignore comportamentul imposibil, au șanse mai mari să se „stingă“ pe termen lung mofturile celor mici. Adică, dacă „dușmanii“ preșcolari văd că nu beneficiază de atenție atunci când fac prostii și ridică casa cu fundul în sus, încet încet nu mai fac ce făceau. Pentru că nu mai primesc atenție.
De ce nu e bine să-ți bați copilul: pentru că vei crește un adult plin de frici și de anxietate. Un om care are șanse mai mari să relaționeze cu cei din jur prin frică și agresivitate, să dezvolte o personalitate bazată pe opoziție (mai ales băieții) care să provoace iar și iar, numai ca să confime că tata, cel care-l bate, este un monstru. Copii care vor învăța să urască și vor deveni mai târziu oameni care vor avea cu propriii copii același mod de înțelegere. Pentru că au auzit mult prea des că bătaia e ruptă din rai și asta au învățat. Oameni care se vor teme de orice ins care, în viața lor profesională, reprezintă autoritatea. Și vor crede că autoritatea e egală cu agresivitatea. Oameni care nu vor căuta din propria curiozitate ceva, nu vor explora cu bucurie lumea și viața, ci vor fi motivați mai degrabă de frică. „Dacă nu fac asta, voi fi pedepsit…“ Nu în ultimul rând, vor fi oameni predispuși la boli psihice, la depresie și la anxietate, care, pe termen lung „consumă“ creierul și îl îmbătrânesc prematur. Oameni care nu vor ști să-și ceară scuze (ori vor cere scuze prea des și nejustificat), care vor fi orbiți de propriile emoții (de neliniște sau de agresivitate) pentru că nu au avut un model de părinți care să știe să le controleze pe acestea.
Copiii nu au creierul dezvoltat suficient, de aceea nu pot înțelege ceea ce le explicăm rațional, decât dacă o facem la nivelul lor. Cu blândețe, repetând iar și iar, până adoptă comportamentul. Dacă vrem să-i pedepsim (ca să înțeleagă că în viață există consecințe ale faptelor neplăcute) trebuie să o facem proporțional cu fapta lor și fără să le facem rău. Îi putem lipsi de ceva care le face plăcere (de tableta, de desene animate) dar nu de apă, mâncare sau căldură. Orice ar fi, trebuie să știe că părinții sunt lângă ei și că pedeapsa e dreaptă dar nu îi lipsește de fundamentul unei dezvoltări armonioase: afecțiunea.
Articol de Iuliana Alexa, redactor șef PSYCHOLOGIES România
Îi puteți scrie Iulianei Alexa la: iuliana.alexa@ringier.ro