ComenteazăIncotosmanati in haine zdrentuite, se cuibaresc in culcusul improvizat, care le tine loc si de casa si de masa. Sunt batranii strazii. Cei pentru care viitorul se rezuma la bucatica de paine pe care asteapta sa o primeasca de la cei mai milosi dintre noi. Fie ca au fost escrocati de straini sau pur si simplu alungati din case de copii sau rude, batranii strazii traiesc aceeasi drama. Fiecare are povestea lui, insa toate au acelasi final: viata sub cerul liber. Pe Splaiul Independentei din Capitala, la o aruncatura de bat de Palatul Parlamentului, dar si de primarie, traiesc de cateva luni doi batrani. O masina stricata le tine loc de dormitor, iar bucataria si-au „amenajat-o” sub folia de plastic sub care stau inghesuite toate lucrurile pe care le-au strans intr-o viata. „Aproape 50 de ani am locuit in doua camere din imobilul de la nr. 70. Proprietarul si-a vrut casa inapoi, a castigat in instanta dreptul de a ne evacua si de patru luni stam in strada. La sfarsitul lui august, de la Primaria sectorului 5 am primit o repartitie. Locuinta este insa ocupata abuziv de mai mult timp, iar cei de la spatiu locativ nu vor sa rezolve problema. Sotia mea este bolnava si nu stiu cum vom putea rezista unor nopti friguroase petrecute in masina”, ne-a spus Stefan Popescu, barbatul de 78 ani, care nu mai crede ca autoritatile il vor ajuta sa aiba un acopris deasupra capului.
La marginea Bucurestiului, pe o straduta din cartierul Baneasa, un alt batran isi doreste sa moara. Uitat de toti, inclusiv de cei doi baieti ai lui, Tudor Vitan nu mai tine minte de cand nu a mai pus capul pe o perna. Intrebat despre locuinta sa, barbatul ridica incet capul din culcusul facut pentru a se adaposti de frig, si ne spune cu amaraciune: „Am avut doua randuri de case, pentru ca toata viata am muncit. Pe amandoua mi le-au luat. Nici pensia nu mi-am vazut-o de foarte multa vreme”, ne povesteste cu tristete batranul. In cealalta parte a Capitalei, in piata Veteranilor, isi face veacul un batran de 85 de ani. In timp ce isi aprinde o tigara, ne spune ca il cheama State Ion. Apoi incepe sa ne povesteasca amanunte incredibile din viata lui. Nu reusim insa sa distingem ce ar putea sa fie real sau inchipuirea unei minti bolnave. Asa ca ne indepartam incet, lasandu-l pe nea Ion sa-si termine discutia cu prietenii lui imaginari.