1 comentariuCuprins:
„M-am simțit mereu dezrădăcinată”
Stabilită la Berna, mama divorțată a unui băiat vorbește „puțin” limba română, dar înțelege „aproape tot”. Beatrice mărturisește că plecarea din comunism a marcat-o și s-a simțit întotdeauna „dezrădăcinată”. „Nu am mai ținut legătura cu nicio rudă, nici nu știu dacă mai trăiește cineva, poate voi avea vreun feedback după ce publici tu acest interviu”.
La finalul lunii octombrie, ea a dezvăluit în presa britanică și în cea helvetă un moment din 1993, când Donald Trump (78 de ani), fostul și actualul președinte ales al SUA, a invitat-o în suita lui de la Hotelul Plaza din New York pentru o „discuție privată”, dar „a sărit imediat pe mine”.
Am încercat să fac tot ce am putut să scap de el. M-a sărutat pe buze și pe gât. A încercat să-mi ridice rochia. Îmi prindea și atingea corpul oriunde putea. Sunt foarte înaltă, am 1,85 metri. Înălțimea și forța mea m-au salvat – Beatrice Keul, pentru Daily Mail.
Beatrice are în editare un volum în care își va descrie experiențele ca manechin „part-time”: „Vor fi dezvăluiri explozive”.
„Nu găsisem forța să deschid acea cutie, o cutie a Pandorei”
Libertatea: Beatrice, toată lumea s-a întrebat, după dezvăluirile tale din Daily Mail și Blick, de ce ai vorbit acum despre acel episod petrecut acum peste trei decenii?
Beatrice Keul: În 1993, când m-am întors din New York, am fost mai mult decât dezamăgită și m-am simțit rănită. Am avut mai multe documente, poze și negative făcute cu aparatul meu Kodak și le-am pus pe toate într-o cutie. Am vrut să șterg totul din minte. Când m-am mutat, această cutie a Pandorei era încă acolo. Până la acel moment nu găsisem forța s-o deschid. Într-o zi, m-am simțit suficient de puternică. Așa că am decis să-mi scriu memoriile pentru a-mi procesa durerea.
- Beti a ocupat locul al treilea la concursul Miss Elveția 1992. A participat apoi la Miss Europa, de la Istanbul, în același an, unde a ajuns în finală. Ea a primit apoi o invitație de la organizatorii concursului „Donald J Trump American Dream Pageant”, inclusiv o excursie, cu toate cheltuielile plătite, la New York și la Atlantic City.
- Tânăra a fost încântată de perspectiva călătoriei: „Numele lui Trump, ca marcă, era uriaș la acea vreme. Am fost orbită. Nu știam că acolo e o junglă”.
- Keul a zburat la Atlantic City pe 14 noiembrie 1993. După competiție, concurenții au fost transportați la Hotelul Plaza din Manhattan, New York.
- Ea a relatat, ulterior, întâlnirea teribilă cu Donald Trump.
„Modellingul nu era lumea mea. Mai degrabă îmi plăceau algoritmii”
– După ce ai făcut declarațiile, au existat repercusiuni?
– Absolut nimic, legal. Nicio amenințare. Câteva comentarii negative pe rețelele de socializare, nimic semnificativ. Dar m-au apropiat de mai multe femei care au experimentat abuzuri sexuale. Printre altele, «SURVIVALS TRUMPS Against TRUMP». Eu sunt a 29-a.
Îmi amintesc că mă ținea în brațe, mă săruta, apoi mi-a spus: „Ne vedem mai târziu”. Când ești cu oameni bolnavi trebuie să stai calm, pentru că, dacă nu ești calm, se poate întâmpla ceva foarte rău – Beatrice Keul, pentru Daily Mail.
– Echipa lui Trump a spus că declarațiile sunt false.
– De fapt, „nu au răspuns la întrebările despre acuzațiile lui Keul”.
– Cum ai ajuns în modelling?
– A fost doar un hobby, part-time. Am avut ocazia să lucrez într-o bancă, într-un mediu serios. Am făcut multe prezentări, am avut contracte, dar nu era lumea mea. Am fost mai interesată de limbi străine, matematică și algoritmi, finanțe, într-un cuvânt.
„M-a ales fiindcă îi aminteam de Ivana când era tânără”
– Cum ai primit acea invitație în SUA?
– Am primit invitația după ce am participat la concursul Miss Elveția, unde am fost pe locul al doilea. Și am fost reprezentantul oficial elvețian la „Donald J Trump American Dream Pageant”. Astăzi sunt 100% sigură am fost aleasă pentru că îi aminteam lui Donald de Ivana când era tânără.
Am avut încredere în el! Am fost naivă. Fiind o persoană de profil înalt, eram sigur că este un gentleman. A fost și impresia pe care mi-a dat-o când am vorbit prima oară când ne-am întâlnit personal.
Nu mi-am putut imagina în cel mai rău coșmar al meu că suferea de sindromul bipolar.
„Trump, de la Dr. Jeckyll la Mister Hyde”
– Cum de ai rezistat să mai vorbești 30 de minute, deși atacul avusese deja loc, așa cum ai povestit?
– N-am avut de ales, încă mă săruta și mă ținea în brațe. După ce comportamentul său de prădător a încetinit, s-a schimbat din Dr. Jeckyll în Mister Hyde și a devenit foarte drăguț. Tot îmi zicea: „Promite-mi să nu spui nimic nimănui. Ne vom reîntâlni din nou. Să-mi spui ce planuri ai. Voi avea grijă de tine, dacă vrei să studiezi la Universitatea din NY”.
– Te-ai simțit vreodată în pericol?
– Da, dar eram gata să spun ce voia să audă! Și să-mi fi promis o vilă, ceea ce doream era să plec vie de acolo.
– Ai spus că ai scăpat din cauza puterii și înălțimii tale.
– Da, am jucat baschet. De la vârsta mea foarte fragedă, sportul a jucat un rol important în viața mea. Am încercat tenis, schi, ciclism, înot…
„Ai fi rămas în SUA, după ce ai trăit o astfel de situație traumatizantă?”
– De ce nu l-ai acuzat oficial? Am citit că Jean Carroll a primit despăgubiri de peste 88 de milioane de dolari.
– Jean Carroll nu a primit 88 de milioane de dolari, cazul ei este în recurs. În al doilea rând, nu sunt cetățean american. În al treilea rând, firmele de avocați din NY, LA și Chicago lucrează la un caz comun.
– De ce nu ai rămas în SUA, așa cum a propus el?
– Ai fi rămas după ce ai trăit o astfel de situație traumatizantă? Cine o face o dată o face întotdeauna! Am avut noroc o dată, dar nu te poți baza mereu pe această șansă.
– Am citit în Blick că îți vei publica memoriile.
– Mai multe opțiuni de publicare sunt deschise, dar în curând. Cartea mea va oferi și alte surprize explozive. O să citești acolo. Vor urma mai multe dezvăluiri despre DJT.
Aș vrea să mai spun că femeile ar trebui să nu mai accepte să fie victime și să se facă auzite, chiar dacă este viitorul președinte. Altfel, mișcarea Me-Too se destramă!
Știi, tu faci parte din noua generație… ai fost crescut diferit. Bărbații din anii 90 erau sălbatici. Era ca într-o junglă plină de „prădători”.
A plecat „legal” din România, cu părinții, când avea 9 ani
– Spune-mi puțin despre originile tale săsești.
– M-am născut în Siebenbürgen (n.r. – Transilvania), la Cluj-Napoca. Mama mea, Esther, are origini maghiare din Transilvania. Am plecat legal în 1980, când aveam 9 ani.
– Care este primul lucru la care te gândești când cineva spune România?
– Sarmale și… Ceaușescu. În copilăria mea auzeam regulat numele dictatorului.
Voilà, acesta era ritualul zilnic de dimineață la școală, tocmai mi-a venit în minte acum: Trei culori cunosc pe lume/ Amintind de-un brav popor…
– Mai ai rude în România?
– Am pierdut de mult timp orice legătură. Am fost, cum se spune, „dezrădăcinată”. Poate dacă citește cineva acest interviu, o să am un semn…
– Faci sarmale pentru fiul tău?
– Avem aici un fel de mâncare asemănător. Așa că fac „Capuns”, o specialitate din Graubunden. Dintre preparatele elvețiene, îmi place, cumva normal, Fondue.
– Cu ce te ocupi azi?
– Sunt autor și antreprenor.
„Cel mai mult îmi place să merg la munții și lacurile noastre elvețiene”
– Cum este viața la Berna?
– Nu este ușor. Dar Elveția este cea mai bună țară de pe această planetă. Valori reale, educație extraordinară și uimitoare și oportunități de carieră. Iar mama m-a crescut spunând mereu: „Munca și perseverența generează succes”.
– Hai să încheiem cu ceva frumos, că vin sărbătorile. Pleci în vreo vacanță? Care este cea mai bună destinație a ta preferată?
– Fiecare continent are cele 7 minuni… Am văzut multe dintre ele, dar cel mai mult îmi place să merg la munții și lacurile noastre elvețiene.