„La pacientul cu insuficiență respiratorie cronică este contraindicată administrarea sedativelor și aici avem o problemă și cu pacienții cronici care fac depresie, care au nevoie de terapie, pe care psihiatrul trebuie să o aleagă astfel încât să nu îi blocheze centrul respirator. Un sedativ poate să acționeze la nivelul centrului respirator, iar acesta nu mai răspunde la stimuli și nu mai declanșează inspirul”, a explicat doctorul Beatrice Mahler pentru Libertatea.
În plus, „dacă îi dăm oxigen pacientului cronic cu insuficiență respiratorie, iar acesta ajunge la o concentrație normală în sânge, dar dioxidul de carbon rămâne crescut, pentru pacient riscurile sunt mai mari, deoarece prin normalizarea oxigenului dispare stimulul care activează centrul respirator, la care se asociază efectul de sedare al dioxidului de carbon”, adaugă aceasta.
Potrivit acuzațiilor unui cadru medical din Spitalul Județean Sibiu, publicate de ziarul local Turnul Sfatului, pacienții care nu puteau respira singuri ar fi fost sedați și legați de pat. „Pe un om cu insuficiență respiratorie, dacă îl sedezi, moare”, a spus asistentul, care a precizat că nu a văzut „pe nimeni intubat care să fie apoi detubat la ATI Sibiu”.
Pentru noi, respirația nu este un efort, este un act inconștient, dar un om bolnav își conștientizează respirația, de aceea devine obositoare la un moment dat. Intubarea în sine este o manevră invazivă. Și avem două categorii de pacienți: cei care o pot tolera foarte bine și o acceptă și cei care se luptă pur și simplu cu aparatele.
Beatrice Mahler, manager Institutul „Marius Nasta”:
Doctorul pneumolog a precizat pentru Libertatea că, atunci când se intubează un pacient, de cele mai multe ori, nu doar scade oxigenul, ci și crește dioxidul de carbon, ceea ce face ca „pacientul să nu își mai conștientizeze situația, practic este mult diminuată acea parte a percepției reale a situației în care se află”.
De aceea, a subliniat Beatrice Mahler, „pacientul nu va înțelege manevrele pe care le faci până când nu reușești să aduci concentrația de dioxid de carbon la o valoare normală, astfel încât pacientul să coopereze”.
Exemplu de pacient la „Marius Nasta” care „a smuls echipamentul și a ieșit pe ușă”
Managerul a invocat un caz de la institutul pe care îl conduce, un pacient care a devenit agitat după ce i-a scăzut concentrația de dioxid de carbon.
„La internare era somnolent, perceput de anturaj ca fiind liniștit, dar, de fapt, avea dioxid de carbon în sângele arterial peste 75-80 mmHg. Iar până ce dioxidul de carbon ajunge la 45 mmHg, cât este normal, pacientul este într-o perioadă de agitație. Așa că acest pacient, ventilat non-invaziv, a devenit brusc agitat, s-a ridicat din pat, a smuls tot echipamentul, l-a tras după el, a ieșit pe ușă și s-a oprit în curte pe prima mașină pentru că acolo a obosit și nu a mai putut să meargă. Astfel de situații sunt la risc pentru pacient, pentru că el nu își aduce aminte de astfel de episoade”, a povestit Beatrice Mahler.
Noi trebuie să intervenim și să facem procedurile fără să rănim omul. Aici, limita este foarte fină, depinde ce pregătire medicală are fiecare angajat și aici avem o mare problemă legată de modul în care se pregătesc asistenții medicali, cei care trebuie să aibă competențe tehnice, cei care trebuie să supravegheze acest pacient extrem de complex, să-l înțeleagă și să-l ajute.
Doctorul Beatrice Mahler:
De ce este necesară legarea la pat a pacienților în anumite cazuri
Managerul de la „Nasta” a vorbit și despre celălalt aspect semnalat în mărturia cadrului medical din Sibiu.
„Există în toate spitalele procedura de contenție (n.red – legarea la pat), pentru că sunt pacienți care își fac rău, fără voia lor, într-un moment de boală acută, care pot să își smulgă cateterele, dar este foarte important să nu abuzezi de această procedură. Este important să nu faci mai mult rău decât bine”, a explicat Beatrice Mahler pentru Libertatea.
Aceasta e precizat că nu medicul este cel care leagă pacientul, el doar recomandă, iar „timpul de contenție este apreciat de medic la fiecare pacient în parte”.
„Pacientul care urmează a fi detubat trebuie să fie conștient, să vorbești cu el, să nu fie legat, să participe la detubare, pentru că altfel nu va putea să respire singur”, a menționat Mahler.
Semnal de alarmă tras de Mahler
Managerul Institutului „Marius Nasta” din București a subliniat că intubarea presupune o relaxare musculară, iar acest lucru se realizează prin sedare, însă este foarte important ca procedura să se realizeze corect.
Vă explic strict din punctul de vedere al specialistului pneumolog. Un pacient care nu este sedat și relaxat muscular nu poate fi intubat, pentru că nimeni nu stă să i se bage în gât o țeavă și un tub și tu să respiri cum vrea aparatul, este foarte dificil, pentru că tu știi să respiri în modul tău.
Beatrice Mahler, manager Institutul „Marius Nasta”
La final, Mahler a tras un semnal de alarmă, afirmând că în România nu există o școală unde să poată fi pregătite corespunzător cadrele medicale în vederea realizării acestor proceduri.
„Cred că este important să avem personal pregătit în România, pentru că nu avem pregătire pentru acest asistent medical supraspecializat în ATI și avem nevoie”, a mai spus managerul de la „Marius Nasta”.
În urma articolului apărut în publicația Turnul Sfatului, reprezentanții Parchetului Sibiu au anunțat că vor deschide dosar penal, iar ministrul sănătății, Vlad Voiculescu, a anunțat că va trimite Corpul de Control.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro