ComenteazăSituația în Belarus în acest moment este complicată. Statul este încă „independent, dar parțial și temporar ocupat de armata rusă”, iar Putin influențează și deciziile politice, prin intermediul regimului Lukașenko. În țară, oamenii nu vor însă război, sunt speriați, iar „mamele nu vor să își lase copiii să meargă la unitățile militare”, spune Viacorka.
În acest timp, opoziția aflată în exil susține mișcarea pacifistă din Belarus și se pregătește pentru momentul de slăbiciune al lui Lukașenko. Svetlana Tihanovskaia, care a candidat împotriva lui Lukașenko la alegerile prezidențiale din Belarus în 2020, a fost nevoită să se refugieze în Lituania, în timpul revoltelor izbucnite după scrutinul considerat fraudat.
„Va veni un moment de slăbiciune pentru regimul lui Lukașenko”, spune Viacorka, care crede că dictatorul belarus ar putea avea soarta lui Nicolae Ceaușescu.
„Militarii nu înțeleg care ar fi motivul pentru a intra în Ucraina”
Libertatea: Am văzut mai multe avertismente privind posibila intrare în războiul din Ucraina a armatei din Belarus, lucru care nu s-a întâmplat încă. Care este acum situația, din informațiile dumneavoastră?
Franak Viacorka: Ținem legătura cu oamenii din țară, inclusiv cu oameni din unitățile militare. Ei ne spun că militarii sunt demoralizați, nu înțeleg care ar fi motivul pentru a intra în Ucraina. Nu înțeleg care este scopul final al operațiunii. Și, de aceea, trupele din Belarus nu sunt încă pe pământ ucrainean.
Nu există nici sprijin public. Doar 3% din populația urbană susține implicarea trupelor Belarusului alături de armata rusă și cred că acesta este motivul pentru care nu ne aflăm încă acolo.
Mi-e teamă că Putin îl va forța pe Lukașenko să dea un ordin, dar să sperăm că armata nu va asculta acest ordin.
– Au apărut niște relatări care vorbeau despre o revoltă a militarilor din Belarus, cât de reale sunt?
– Există această opoziție, dar nu în sensul că cineva ia steagul în mână și spune: „Mă opun”. Militarii spun că nu sunt gata. Dacă ești ofițer, să zicem, spui că „soldații mei nu sunt pregătiți pentru luptă. Am vrea să vă cerem să amânați operațiunea”.
Deci practic fac tot posibilul pentru a evita participarea la acest război. Este extraordinar. Dar acesta este totodată rezultatul faptului că Lukașenko a neglijat armata. Timp de mulți ani, el a susținut Poliția, KGB-ul, dar a subminat armata. Iar acum, când are nevoie de armată pentru a face ceva, militarii nu îl ascultă.
„Oamenii sunt speriați, mamele nu vor să își lase copiii să meargă la unitățile militare”
– Care este percepția cetățenilor obișnuiți din Belarus cu privire la război? Ați citat acel sondaj.
– A apărut acum câteva zile. Este un sondaj al Chatham House (think-tank cu sediul la Londra), efectuat online, avem încredere în el, este relevant.
În general, sloganul națiunii belaruse este: „Să nu permitem războiul”. Timp de secole, oamenii din Belarus au dezvoltat această idee că războul este cel mai rău lucru care s-ar putea întâmpla națiunii noastre. Iar Lukașenko, timp de 28 de ani, a tot repetat: „Cât voi fi la putere, nici un război nu va avea loc în Belarus”.
Iar acum, Lukașenko a devenit primul om vinovat de o posibilă implicare în război. A încălcat acest contract social care a existat de ani buni.
Oamenii sunt speriați, familiile, mamele nu vor să își lase copiii să meargă la unitățile militare, recruții încearcă să fugă. Există un pic de panică printre cei care vor să evite participarea în acest război.
„Economia lui Lukașenko va cădea mai repede”
– În acest timp luptați cu regimul lui Lukașenko. Care sunt următorii pași în această direcție?
– Încercăm să mobilizăm societatea, să le arătăm contrastele. Există o alegere: vor să fie parte a Imperiului Rusiei, care se prăbușește, este sancționat, sărac, sau vor să fie parte a unei Europe libere și sigure. Și cred că această alegere geopolitică a apărut abia acum, odată cu începerea acestui război.
Belarușii caută acum o cale de a ieși din criză. Înțeleg că prețul este mare. Se uită la Ucraina și nu vor ca scenariul să se aplice și în Belarus.
Noi încercăm să lansăm o mișcare antirăzboi și să propunem cetățenilor care nu vor ca țara lor să fie târâtă în acest război să se alăture mișcării.
Avem mai multe grupuri de cyber-partizani, avem sabotori, bloggeri, activiști pe internet, ca parte a acestei mișcări. Scopul lor este să facă tot posibilul ca Belarusul să nu fie târât în acest conflict.
– Lukașenko și Putin au vorbit despre o cooperare economică pentru a compensa efectul sancțiunilor impuse de Vest. Cât de eficientă ar fi această cooperare?
– Cred că este un circ. E imposibil ca economia să existe în secolul 21 în completă izolare. Economiile Rusiei și ale Belarusului nu vor putea exista separat de restul lumii.
Economia lui Lukașenko va cădea mai repede, deoarece este mai slabă și dependentă de cea rusească. Iar pentru economia rusă, căderea va fi mai lentă. Poate luni, nu săptămâni.
Evident, Lukașenko speră că Putin îl va susține, îi va da niște miliarde de dolari pentru a întârzia prăbușirea economică. Dar nu sunt sigur că Rusia are acum bani pentru a sponsoriza regimul lui Lukașenko.
Sectorul de stat în Belarus reprezintă în jur de 40% din întreaga economie și va fi prima victimă a acestei noi situații. Și dacă întreprinderile de stat, fabricile se vor prăbuși, mulți muncitori vor ieși la proteste, greve, iar această situație va oferi o nouă șansă pentru schimbare.
„Belarus, încă independent, dar sub ocupația temporară și parțială a trupelor ruse”
– Este Belarus încă un stat independent acum?
– Belarus este încă independent, dar sub ocupația temporară și parțială a trupelor ruse. Ce înseamnă asta. Că trupele ruse au intrat în Belarus, au preluat controlul asupra părții de sud a teritoriului țării și influențează situația politică, prin intermediul guvernului colaboraționist al lui Lukașenko.
Este o versiune mai ușoară a ceea ce s-a întâmplat în Ucraina. În Ucraina, rușii au sperat că își vor aduce trupele, vor impune autoritatea și că Ucraina va fi capturată. Dar conducerea lui Zelenski s-a opus acestui scenariu și a organizat rezistența. În Belarus, Lukașenko nu a organizat o rezistență, a colaborat cu forțele ocupante.
Deci îi oferă lui Putin facilități, îi oferă teritoriul. Dar în același timp nu putem spune că Belarusul nu mai este independent. Este, deoarece majoritatea celor din nomenclatură sunt încă belaruși. Nu sunt sub controlul Rusiei. Singurul control pe care Rusia îl are acum asupra Belarusului este prin intermediul lui Lukașenko și al trupelor ruse prezente în sud.
„Va veni un moment de slăbiciune al lui Lukașenko și cred că va fi curând”
– Când ne-am putea aștepta ca liderul opoziției, Svetlana Tihanovskaia, să aibă șansa de a contesta puterea lui Lukașenko?
– Să nu uităm că atitudinile societății nu s-au schimbat. Majoritatea oamenilor, între 60 și 80%, o susțin încă pe Svetlana Tihanovskaia și 20% îl susțin pe Lukașenko. Nu vorbim doar despre tineri, activiști, dar și despre oameni din armată, despre oameni din administrațiile locale. Toți așteaptă momentul potrivit pentru schimbare.
Din nefericire, represiunea a interzis oamenilor posibilitatea de a protesta și de a-și demonstra poziția, viziunea pentru viitor. Dar va veni un moment de slăbiciune pentru regimul lui Lukașenko, va exista o scânteie în rândul muncitorilor din Belarus, a activiștilor, care va declanșa un nou val de rezistență.
Cred că acest momentar putea fi legat de Ucraina, atunci când Ucraina ar putea începe să câștige. Ar putea fi legat de o lovitură de stat internă, în sistemul lui Lukașenko, dar se va întâmpla cu siguranță foarte curând.
Iar când va avea loc trebuie să fim pregătiți, să fim în formă bună, pentru a controla situația. Mulți oameni cred că Tihanovskaia este aleasă președintă. Și cred că într-un moment în care va apărea un vid de putere, ea va fi singura persoană cu suficientă legitimitate pentru a prelua controlul asupra situației.
Nu este exclus ca Lukașenko să aibă soarta lui Ceaușescu.
Urmărește pe Libertatea LIVETEXT cu cele mai noi informații despre războiul din Ucraina