Bella Ciao. Cum a devenit o melodie veche din folclorul italian un imn al rezistenței pentru femeile din Iran

Protestele din Iran declanșate de moartea lui Amini sunt cele mai mari din ultimii trei ani, iar încercările autorităților de a le înăbuși au dus deja la cel puțin 154 de morți, dintre care mulți copii, potrivit unui raport de la începutul lunii octombrie al ONG-ului Iran Human Rights. 

Tânăra artistă Yashgin Kiani a încărcat versiunea în farsi pe contul ei de Instagram în urmă cu trei săptămâni. De-atunci, pe rețelele de socializare s-au viralizat și alte coveruri, cum ar fi acesta, care fusese publicat prima dată anul trecut de surorile iraniene Behin și Samin Bolouri și, încărcat din nou, a strâns peste 5 milioane de vizualizări pe Instagram. A emoționat și această versiune acapella a unei adolescente. 

Un fenomen similar a avut loc în Ucraina, unde, de la începutul invaziei ruse, au apărut pe social media mai multe videoclipuri cu civili și soldați cântând „Bella Ciao”. 

Ukrainian soldiers in the trenches singing the Ukrainian version of the WWII anti-fascist Italian resistance anthem Bella Ciao pic.twitter.com/FJo750teP1

— Frida Ghitis (@FridaGhitis) September 28, 2022

Toată lumea poate cânta „Bella Ciao”, pentru că e al tuturor. Nu are un autor cunoscut. Dar în mai toate colțurile lumii a fost asociat cu rezistența și eliberarea de opresiune. 

Rădăcinile italiene ale cântecului de protest

În fiecare an, pe 25 aprilie, italienii se adună în piețele marilor orașe sau în jurul grătarelor și meselor cu familia și cântă „Bella Ciao” de cel puțin cinci-șase ori, cu mâna dreaptă pe inimă. Interpretarea lui a devenit parte din ritualul anual de sărbătorire a Zilei Eliberării, aniversarea sfârșitului dictaturii fasciste și a ocupației naziste în 1945.

În martie și aprilie 2020, în timpul primei carantine stricte din Italia, „Bella Ciao” s-a auzit tot timpul de pe acoperișuri, de la ferestre și din balcoanele cu vedere la străzile goale din Roma, Milano și Bologna. Suna ca o mantră colectivă care-i liniștea pe italieni. 

Recomandări

Sondaj INSCOP la comanda Libertatea – Alegeri prezidențiale: candidații cu cele mai mari șanse să intre în turul 2

„Bella Ciao” ​​nu s-a născut ca un cântec partizan. Și, deși s-a spus, de multe ori greșit, că a fost imnul rezistenței antifasciste în timpul războiului, în realitate, popularitatea de masă a cântecului a luat avânt după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, spun istoricii italieni. 

Primele care au spus „Bella Ciao” au fost mondinele din secolul al XIX-lea, femeile care pliveau câmpurile de orez din nord-estul țării. Era una din melodiile prin care deplângeau condițiile dure de muncă. 

Versurile originale descriu „insecte și țânțari”, spatele „curbat” al mondinei, „chinul” de a-și irosi trudind tinerețea. Muncitoarele foloseau melodia pentru a marca trecerea orelor lungi de lucru și pentru a face timpul să treacă mai repede.

De la mondină la tânărul care se alătură miliției partizane

În anii 40, un autor necunoscut a adaptat cântecul de protest al mondinei pentru mișcarea de rezistență italiană, spunând povestea unui tânăr care își ia rămas bun de la iubita lui pentru a se alătura miliției partizane. Această versiune oferă o narațiune mult mai întunecată: „Ia-mă, pentru că simt că moartea se apropie”.

„Dacă voi muri ca partizan”, continuă el, „trebuie să mă îngropați/sus în munte/la umbra unei flori frumoase/și toți cei care vor trece/vor spune „Ce floare frumoasă/Aceasta este floarea partizanului/care a murit pentru libertate”.

Recomandări

De ce i-a arestat Curtea Supremă pe suspecții asasinatului de la Arad. Judecătorii invocă dovezi „fără echivoc” ale unor relații intime între inculpați

Repetarea „bella ciao” în această poveste de ultim rămas bun pare să transmită pericolul iminent al invadatorului care se apropie, ca și incapacitatea naratorului de a-și lua rămas bun pentru ultima oară.

Astăzi, „Bella Ciao” ​​rămâne în lumina reflectoarelor în peisajul politic al Italiei, arăta Financial Times. A fost adoptat recent de mișcarea „Sardinele”, în timpul protestelor anti-Salvini, din 2019. Apoi a fost subiectul unor controverse după ce un politician de extremă dreaptă a postat pe rețelele de socializare un desen în care oameni înarmați țintesc asupra celor care cântă „Bella Ciao” ​​de Ziua Eliberării.

Cum a trecut Bella Ciao granițele Italiei

Călătoria piesei de la folclorul partizan către un imn internațional al triumfului antifascist începe cu actorul franco-italian Yves Montand, născut Ivo Livi. Artistul născut în Toscana – și a cărui familie a evadat în sudul Franței în timpul fascismului – a interpretat piesa ​​pentru prima dată în afara Italiei în 1964. 

De-a lungul anilor, adaptările artistice ale piesei i-au insuflat mereu o viață nouă. Cântăreața de muzică populară argentiniană Mercedes Sosa, care s-a opus dictaturii peroniste, a cântat „Bella Ciao”, din postura de exilată în Europa. Ea a uimit publicul milanez cu versiunea ei în 1983.

Mai târziu, François Hollande a folosit o adaptare a melodiei în timpul campaniei sale prezidențiale din Franța din 2012. 

„Bella Ciao” a fost cântată apoi în timpul protestelor din Parcul Gezi din 2013 împotriva guvernului Erdogan de la Istanbul. 

În America de Sud, activiștii anti-Bolsonaro #EleNão din Brazilia și columbienii care protestează față de guvernul lor și-au făcut propriile versiuni și le cântă în timpul marșurilor.

În Orientul Mijlociu, kurzii au adoptat „Bella Ciao” ca imn în lupta lor cu ISIS. 

Manu Chao, a cărui familie a fugit de dictatura Franco din Spania, cântă deseori versiunea lui în spaniolă, iar muzicianul bosniac Goran Bregovic o include deseori în concertele sale. 

Hitul „Bella Ciao” a fost catapultat încă o dată pe scena comercială globală atunci când o adaptare de Manu Pilas a fost inclusă pe coloana sonoră a producției Netflix „Casa de Papel”, în 2018. În plus, piesa e în centrul unor scene emoționante pentru fanii serialului.

Iar în 2020 a apărut pe coloana sonoră a filmului iranian „There Is No Evil”, care a fost premiat cu Ursul de Aur la Festivalul de la Berlin în același an.

„Bella Ciao”, în timpul războiului din Ucraina

Potrivit Forbes, primul videoclip cu ucraineni cântând „Bella Ciao” ​​a apărut la scurt timp după ce Rusia a invadat țara în februarie.

Mai târziu, când cântăreața populară ucraineană Cristina Ivanivna Solovii și-a distribuit versiunea pe Instagram, aceasta a ajuns imediat la un milion de vizualizări. „Versiunea mea este dedicată eroilor noștri, Forțelor Armate și tuturor celor care luptă acum pentru patria lor”, a scris Solovii în postarea ei. Peste 4 milioane de oameni au urmărit cover-ul pe YouTube.

Controverse în Italia

Chiar în țara în care s-a născut unul din cântecele de protest preferate ale lumii, unii luptă împotriva lui. În ultimii ani, dreapta radicală modernă a Italiei a purtat un război cultural împotriva „Bella Ciao”, arată un editorial recent The Guardian: „Politicienii de extremă dreaptă au pus sub semnul întrebării folosirea „Bella Ciao” în școli și l-au descris ca pe un instrument de recrutare pentru stânga politic corectă”.

În recenta campanie electorală, denigrarea cântecului a părut să dea roade când o cântăreață cunoscută, Laura Pausini, a refuzat să-l interpreze pe motiv că era „prea politic”. Salvini a salutat decizia Laurei Pausini drept o victorie împotriva propagandei de stânga. „Stânga va spune «Bella Ciao» puterii după alegeri”, a spus politicianul de extremă dreapta.

«Bella Ciao» nu este un cântec de stânga; nu este de stânga să te opui fascismului și să insiști asupra drepturilor universale ale omului și eliberării de opresiune. Dar este un cântec care atrage atenția inconfortabilă asupra conexiunilor trecute pe care extrema dreaptă modernă vrea să le elimine din istorie

The Guardian:

Video: Yashgin Kiani – Instagram/o adolescentă – Corriere della Sera/ surorile Behin și Samin Bolour – YouTube

Urmărește-ne pe Google News