E onorant să stai alături de nume precum Eugen Simion, fost şef al Academiei, de Mircea Dinescu, Geta Dimisianu, George Ivaşcu, Mircea Lucescu, Cristian ţopescu, Iosif Boda, Augustin Buzura. Mârlănia lui Rogozanu – care nici măcar nu s-a obosit să citească volumul respectiv – apare când notează: “Vă daţi seama câte recenzii o să aibă cartea mâine? Aş vrea să-i văd după 6 decembrie, dacă pierde Geoană”.
Ce nu înţeleg Rogozanu şi alţi intelectuali este că poţi fi independent, chiar dacă ai preferinţe politice. Că nu merită să transformi actul jurnalistic într-un jihad. E drept că Geoană îmi este simpatic, dar nu cred că cineva a observat în paginile Libertăţii vreo undă de subiectivism. Tocmai de aceea este şi apreciată Libertatea, pentru echidistanţa sa. Nu trăim în ţări consolidate democratic în care ziarele îşi anunţă public preferinţele.
La noi cţxistă încă jurnalistul- justiţiar, ziaristul implicat politic până în măduva oaselor. Care confundă dreptul la informare cu simpatiile sale politice. Care vrea să le bage pe gât cititorilor părerile sale. Am propria opţiune politică, dar nu cred că pe cititori îi interesează. Ei ştiu să gândească, să-şi aleagă favoritul. Costi, dragă, vezi că de 1 Decembrie, Ziua Naţională, am fost invitat la Cotroceni. Poate mă treci şi pe lista intelectualilor lui Băsescu, că aşa ştii tu să gândeşti!