Fără pic de demagogie, mă gândesc câte s-ar putea face dacă aceste energii risipite aiurea în această politică ar fi canalizate spre altceva. Spre cultură, de exemplu…

Pe cât de multă imaginaţie şi patimă pune în viaţa politică, pe atât de multă delăsare arată românul în administraţia ţării. Olivia Manning, soţia unui conferenţiar de la British Council în anii 30 şi care a publicat bestsellerul “Trilogia Balcanică”, spunea, pe bună dreptate: “România este ca un nebun care a moştenit o avere (păduri, râuri, petrol, minereu…). Toată este risipită absolut ilogic”.

De azi înainte, adevărata luptă a României este cu recesiunea, cu această nenorocită criză economică. Nu cred că există vreo soluţie-minune împotriva crizei. O formulă miraculoasă, un panaceu. Criza românească, aşa cum ştim toţi, este unică.

Are specific naţional şi nu poată fi asemuită cu alta. Cum nici un model economic: suedez, anglo-saxon sau american nu ni s-a potrivit, nici un fel de măsură anticriză clasică nu ni se potriveşte. Suntem unici. Nu degeaba, ironic, Nicolae al II-lea, ultimul ţar al Rusiei, a spus: “România nu este o ţară, este o meserie”.

 
 

Urmărește-ne pe Google News