Cu toate acestea, există încă oameni preocupaţi de politică. Şi o fac cu o pasiune nebună. Şi poate nimeni mai bine ca românul nu demonstrează ceea ce spunea Aristotel, anume că “omul este un animal politic şi nu social”.
Altceva este deranjant. În perioada interbelică, clasa politică avea un pic de decenţă, iar politica era făcută de boieri, cu gesturi aristocratice, avea nobleţe… Astăzi asistăm la un război total, cu atacuri sub centură, unde orice este permis. Seamănă mai mult cu un război pentru supremaţie dintre găşti, în care victoriosul cere capul adversarului. Şi totul este făcut cu atâta ură, cu prea mult venin.
Altădată nelipsit de la Festivalul Callatis de la Mangalia, preşedintele Băsescu a refuzat să-şi facă apariţia anul acesta. Motivul? Manifestarea era prezentată de Lavinia Şandru, o mai veche adversară. În zadar a aşteptat ca Şandru să părăsească măcar pentru o zi scena – pentru că şi aceasta, ambiţioasă, nu s-a lăsat! Merită însă să politizăm şi spectacolele, şi cultura? Să târâm în această mocirlă absolut orice?
Mulţi uită că politica poate fi făcută cu detaşare, dar şi în interesul Neamului, al oamenilor!