Da, eu sunt prost şi scriu pentru proşti. Pentru proştii mei de români! Nu mai am orgolii, sunt lipsit de vanităţi. M-am vaccinat! M-am operat de vedetism! Nu mă încântă decât să salvez un suflet curat. Să sărut lacrima unui copil părăsit, palmele unui muncitor disponibilizat căruia îi plâng plozii acasă. Acesta-i neamul meu, acesta-i “publicul”. Mă doare întreţinerea neplătită, tenişii rupţi ai copiilor, pensia diminuată, nu vagabonzii din politică. Am plecat din lumea ta, aia mare, prietene…

A, ştiu, puteam fi “şmecher”, dacă te ascultam. Dar nu am putut. Ştiu că nu mă înţelegi! Poate e ceva organic, de neînţeles, aşa sunt unii făcuţi… Voi scrie în continuare la “Libertatea”. Pentru libertatea pe care o am la “Libertatea” nu sunt dator nimănui, decât poate unor prietene: Ana şi Irinel! Aşa că, lasă-ne în prostia noastră! Şi nu uita! Voi, politicienii, veniţi şi plecaţi, proştii ca mine rămân!

 
 

Urmărește-ne pe Google News