Omul nu a mai vandut mercur pana acum, se pricepe bine doar la droguri si la arme. De aceea va da mai intai 20 de kilograme. Dupa ce va primi banii va da o cantitate si mai mare, iar la final il da pe tot. Nu-l da pe tot o data, ca sa nu ia teapa. Cel care urmeaza sa-i cumpere marfa, mana a treia, cum ar veni, este foarte incantat de oferta. Il va vinde mai departe mult mai scump. In afara Romaniei castigul lui va fi cel putin triplu.
Se stie ca de 12 ani autoritatile romane tot prind comercianti ilegali cu mercur, cautat pe piata neagra mai ceva ca heroina. Cererea este enorma, de nivelul miilor de kilograme. In timp, rutele s-au aratat a fi trei: una catre Olanda, una catre Iugoslavia si una, cea mai importanta, catre Turcia. Locul de provenienta al metalului lichid este spatiul ex-sovietic, dar si Romania.
Ce se face insa cu asemenea cantitati uriase de metal lichid? Surse din cadrul Inspectoratului General de Politie spun ca se foloseste in toate ramurile industriale de inalta tehnologie. De la industria de medicamente pana la industria militara. Majoritatea capselor de initiere din bombe au in componenta mercur, de pilda. Asa se explica faptul ca cele mai bune preturi pentru metalul lichid se obtin in preajma si in timpul unor conflicte armate. Cum a fost cel din Irak, cand teritoriul Romaniei a fost traversat de nenumarate transporturi de mercur dinspre tarile din estul Romaniei catre Orientul Apropiat. In timpul razboiului din Iugoslavia, afacerea a fost iarasi deosebit de rentabila. Cei care au participat la capturarea unor astfel de transporturi spun ca ambalajul semana cu o franzela, cu izolatia foarte proasta, iar mercurul risca in orice moment sa intre in contact direct cu pielea transportatorului. Acum, pe timp de pace, comertul ilicit cu mercur are drept destinatie Turcia. „Dar ce fac cu atata mercur?”, intreb. „Asta al meu se baga la bijuterii. Asa mi-au zis”, explica dealerul. „Cum la bijuterii?” „Nu stiu, amesteca mercurul cu aurul, asa ceva. Dracu sa-i ia!”
Normal, cel mai bine stiu bijutierii. Reactia acestora a fost insa socanta: refuza categoric sa vorbeasca oficial despre aceasta tema. Doar sub protectia anonimatului au spus ca au gasit deja mercur in ghiulurile din aur in special, dar si in alte tipuri de bijuterii. Intr-adevar, ele vin dinspre Turcia, dar, sanchi! nu stie nimeni unde anume se fabrica. „Ai vazut ghiulurile acelea mari? Acelea sunt cele mai suspecte. Sunt construite cu interiorul gol. Printr-o gaura se injecteaza mercur si apoi se pune dop. Eu am intalnit si in ghiuluri si in ceasuri din aur. Vrei sa le repari crapaturile si curge mercurul din ele. Il pui inapoi, ii lipesti omului bijuteria si o dai inapoi. Ce poti sa faci? Sa-i platesti tu aurul lipsa? Am colegi care stiu mult mai multe. Romanii nu fac asa ceva, sau o fac foarte rar. Un bijutier serios stie ca-si pierde clientela daca face asemenea lucruri. Aurul in contact cu mercurul devine casant, se rupe usor. De aceea bijuteriile cu mercur in ele se rup mai usor. In problema mercurului este o „lege a tacerii” intre bijutieri, ca nu se stie de unde ti se trage, chiar daca ai nostri sunt cinstiti… Uita-te cate ghiuluri imense si lanturi groase vezi pe strada si intreaba-te cat mercur au in ele… Ma-ntelegi… Ai grija!”, a spus un mester bijutier. Altul, intrebat de problema, a confirmat si el existenta metalului lichid in unele inele, chiar ne-a aratat cateva modele pe care le prefera falsificatorii. Inele imense, cu pietre pretioase inserate. „Falsurile sunt mai ieftine, as sfatui cumparatorii sa nu se bucure de pret, sa fie foarte atenti de la cine le cumpara. In trecut falsurile erau pline cu plumb, antimoniu sau cositor, in special la tigani. Acum baga mercur, e destul de ieftin si are greutate mare. Dar e si periculos, bijuteria isi pierde elasticitatea si se fisureaza usor. Daca pica mercurul in mancare, Doamne fereste!, ganditi-va ce se poate intampla. Dar nu o stii de la mine”. Al treilea aurar a fost de-a dreptul speriat de intrebare: „Ce mercur? Fugi domnule de aici! Nu se foloseste mercur in bijuterie sub nici o forma, ca devine casanta”. „Dar de unde stiti ca devine casanta?”. „Stii ceva? Nu ma baga pe mine in chestii din astea!”