Acelaşi lucru ne spune şi Tiberiu Molnar, că nu este o persoană specială, doar că a avut şansa să descopere, la vârsta de 15 ani, o carte care i-a schimbat viaţa. De asemenea, a întâlnit în calea lui oameni care au înţeles dorinţa lui de a ajuta şi l-au ghidat pentru a înţelege cum să o facă.
Cabinetul din Bucureşti, undeva lângă Piaţa Domenii, este unul primitor şi luminos. Pe unul din pereţii de la intrare stă la loc de cinste Iisus Hristos, pe alţii sunt tablouri care te îndeamnă la visare. Totul este în deplină armonie, aşa cum ar trebui să fie şi vieţile noastre. De fapt, asta încearcă acest tânăr, să aducă armonia în trupurile noastre bântuite de boli şi suferinţe, atât fizice, cât şi psihice.
Şi reuşeşte cu prisosinţă, mărturie stau poveştile atâtor oameni care i-au trecut pragul. Sala de aşteptare este ticsită de lume: tineri, bătrâni, femei, bărbaţi şi copii. În aşteptarea paselor vindecătoare. Tiberiu Molnar este cel mai normal bioenergoterapeut din câţi am cunoscut. Fără fiţe şi aere misterioase, fără pretenţia că el şi numai el deţine adevărul absolut. Nici vorbă să recomande cine ştie ce regim absurd, să te oblige să-ţi schimbi modul de viaţă sau credinţa.

David are 6 ani şi are probleme cu ochii, îi cresc dioptriile foarte repede. Este la prima serie de şedinţe, urmează să refacă analizele
Nici măcar în bioenergie nu trebuie să crezi, în terapeut nici atât. În schimb, sigur, are şi el un “preţ”. Musai să crezi în tine însuţi şi în faptul că te vei vindeca. Pentru că de aici pleacă totul! Şi mai este ceva, un lucru pe care mulţi din cei care aud despre el nu-l înţeleg: nu percepe nici o taxă pentru ceea ce face. Fiecare persoană oferă atât cât poate, dacă poate. De aceea, încrederea celor care îl caută este mare şi asta m-a făcut şi pe mine să ajung la el. Pentru că eu consider că atunci când vrei să ajuţi cu adevărat pe cineva nu o faci pentru foloase materiale, astea vin de la sine în momentul în care se văd rezultatele. Cum să nu mulţumeşti cuiva care te-a făcut bine? Şi cred că până la urmă asta e cea mai mare răsplată. Să vezi pe cineva care a venit în cărucior, adus pe braţe, şi care după câteva şedinţe de terapie a revenit pe propriile picioare, mi se pare cea mai de preţ recompensă a muncii tale şi a misiunii tale pe acest pământ. Şi oamenii ştiu să răspundă acestor “minuni”. Fiecare în felul său.
Povestea vindecătorului nostru începe foarte simplu. Fără revelaţii sau te miri ce alte întâmplări paranormale. Totul a început de la o carte. Citită, din întâmplare, pe la 15 ani: “Un coleg mi-a împrumutat «The Silva Mind Control», scrisă de Jose Silva, în ideea că e o lectură interesantă. Am citit-o în ungureşte, nu era tradusă la noi. Am înţeles, atunci, că avem nişte calităţi ascunse, că ele pot fi dezvoltate şi ne ajută să controlăm ceea ce ni se întâmplă. De fapt, am primit o veste foarte importantă. Cartea îmi spunea că pot să controlez singur tot ceea ce ţine de viaţa mea. Şi, dintr-o dată, nu m-am mai simţit aşa expus la destin. Nu mi-e ruşine să spun că de atunci nu am mai citit nici un roman. Doar cărţi de specialitate. Turak Ladislau, vicepreşedintele Societăţii de Parapsihologie din Timişoara, locul meu de baştină, mi-a explicat că omul e capabil să vindece cu mâinile şi m-a învăţat primele pase bioenergetice. Cu sfatul să exersez, în continuare. Am început cu pisica familiei, apoi pe colegii de clasă. Primul rezultat l-am avut cu o fată. O durea gâtul şi, după “joaca” mea, i-a trecut dintr-o dată. Au urmat o vecină care suferea de astm bronşic, şi uite-aşa s-a aflat despre mine. A început să scrie presa, am fost invitat la televiziuni”.
La 17 ani, după un curs organizat de Ministerul Sănătăţii şi Alexandra Moşneaga, a obţinut titlul de Maestru Extrasens, categorie internaţională. Prin excepţie, că nu era major. Medicii şi parapsihologii din comisie însă nu s-au lăsat “intimidaţi” de acest amănunt. Puştiul era prea special ca să se mai ţină cont de vârsta lui!
Tiberiu Molnar învaţă tot timpul, pe cont propriu. Din cărţi, de la cursuri, ascultând muzică, tratând boli, din viaţă, din experienţă. Dacă are timp, stă şi te ascultă, pătrunde în universal tău interior şi-ţi află “hibele”. Şi munca lui devine mai uşoară, pentru că ştie unde să “lucreze”. La suflet sau la trup. A vindecat de toate, dar cea mai spectaculoasă a fost povestea unei femei bolnave de SIDA. După un tratament îndelungat virusul ucigaş a dispărut din corpul ei. S-a scris despre asta la vremea respectivă, dar a rămas la stadiul de poveste extraordinară. Nimeni nu a mişcat un deget pentru a propaga această “undă”, pentru a pune în practică şi pentru alţi pacienţi. Deh, interesele sunt de altă natură. Să-I dăm Cezarului ce-i al Cezarului. Puterea banului. Dar noi rămânem solidari ideii că se poate şi îndemnăm pe toţi cei care cred să apeleze la astfel de tratamente. Au rezultate, în pofida gurilor rele care încearcă să le discrediteze. Vă invit să simţiţi pe propria piele binecuvântările date de acest om, cu o inimă cât tot universul. Merită!
Foto / Rareş Perca

 
 

Urmărește-ne pe Google News