Muammar Abu Meniar el-Gaddafi s-a născut în deşerul nord-african, în Libia, la sud de Sirte, în 1942. Data exactă a naşterii e subiect de controversă: după  unele surse, s-a născut pe 1 iunie, după altele, într-una dintre zilele lunii septembrie.
Fiul unui beduit sărac şi nomad, Gaddafi a trăit cu familia în cort până la vârsta de 9 ani, când a fost trimis la şcoală. Pe când era elev, Gaddafi a fost ispirat de discursul preşedintelui egiptean Gamal Abdul Nasser şi a devenit un militant naţionalist arab. Încă din gimnaziu, Gaddafi şi-a organizat colegii în grupuri revoluţionare şi a continuat acest lucru la Universitatea din Tripoli, pe care a absolvit-o în 1963.
După facultate, Gaddafi s-a înscris în Academia Militară Libiană, unde a găsit mulţi simpatizanţi ai naţionalismului anti-occidental. La 23 de ani s-a înrolat în armata libiană, iar la 27 de ani punea la punct o minuţioasă lovitură de stat şi îl înlătura de la putere pe regele Idris, pe care îl considera o slugă a Europei Occidentale.
Pe 1 septembrie 1969, Gaddafi s-a proclamat şef al guvernului,  preşedinte al Consiliului Revoluţionar şi comandant suprem al forţelor armate, cu rang de colonel. Curând, a început să implementeze visul lui de-o viaţă: a naţionalizat toate băncile şi companiile petroliere străine şi a închis bazele militare europene din Libia.
În 1970, Gaddafi a confiscat bunurile rezidenţilor italieni şi evrei din Libia, pe care i-a alungat din ţară. Pe tot drumul său către putere,  Gaddafi a fost susţinut masiv de tot felul de grupări şi regimuri teroriste din Iran, Irak, Siria şi Uganda.

 
 

Urmărește-ne pe Google News