Comentează„Buna ziua! Cu dumneavoastra o sa facem fizica de acum inainte?”, il intreaba doua fete de clasa a IX-a pe un tip inalt de aproximativ 1,80, tuns scurt, imbracat elegant, care inspira sobrietate. „Nu, eu sunt colegul vostru”, le raspunde el zambind. E Danut Patru, un ins de 46 de ani, in prima lui zi de liceu. Cu toate ca atunci cand vine vorba de un boboc de liceu de 46 de ani nu te gandesti tocmai la un om realizat, Danut Patru e o exceptie. Este administratorul unei firme de publicitate, are in subordine un parc auto de peste 20 de masini, dar mai presus de toate e casatorit si are o fata de 17 ani, eleva intr-a XI-a.
Chiar daca Danut a intarziat cu 31 de ani inscrierea la liceu si spune ca acest lucru s-a intamplat din vina lui, realitatea este alta. in 1974 el a fost ex-matriculat fara drept de reinscriere, ca o consecinta a convingerilor sale. „Cand au vrut sa ma faca UTC-ist, eu nu numai ca am refuzat, dar i-am si jignit. De aici mi s-a tras tot”, isi aminteste Danut.
Pornit pe un drum nesigur, refuzat de toti, Danut s-a legat practic de orice sansa ce i-a fost oferita. „Am facut o scoala de soferi, dupa care m-am angajat in foarte multe locuri in baza acestei pregatiri”, povesteste Danut. in 1980 a terminat armata, iar doi ani mai tarziu s-a casatorit. Cu un an inaintea momentului pe care Danut Patru il astepta de mult timp, viata i-a daruit cel mai frumos cadou, o fata.
Dupa 89 a fost cooptat in afacerea care ii asigura si in prezent un venit sigur, insa un lucru ramasese neterminat. „Pentru ca am un program destul de greu cu serviciul, nu am mai avut timp sa ma gandesc la scoala. in schimb, fiica-mea m-a tot batut la cap si chiar ea m-a si convins sa ma inscriu”, povesteste Danut. Chiar daca nici o scoala nu o va bate pe cea pe care Danut a urmat-o din 1974, scoala vietii, omul de 46 de ani nu vrea sa renunte. „Se uita ciudat si noii mei colegi de clasa si profesorii, insa eu am ales acest drum din orgoliu. E mai mult o ambitie personala. Chiar o sa le explic si copiilor din clasa cum stau lucrurile in viata. Sa ramana in scoala cat mai mult posibil, pentru ca nu poate decat sa ii ajute, iar cei mai inaintati in varsta sa nu uite ca niciodata nu e prea tarziu”, a incheiat Danut.