ComenteazăCântă tot mai rar
“Era veselie mare când se mergea la şezători, iar atunci când flăcăii erau luaţi în armată, se tocmeau lăutari şi se făcea o petrecere. Lucrurile s-au schimbat de atunci… În sat mai sunt acum nici 200 de suflete şi ne mai strângem uneori când se organizează «Fiii satului»”, ne-a mărturisit cu amărăciune nenea Gligor, soţul de 86 de ani al horitoarei Viorica.
Plecaţi în Europa şi în America
De altfel, între ultimele acţiuni importante la care grupul de horitoare a participat este un festival care a avut loc la Sibiu în 2009. “14 persoane am cântat atunci, între timp patru s-au stins din viaţă”, oftează tanti Viorica. Ştie că tradiţia va dispărea odată cu cei zece bătrâni rămaşi în viaţă, chiar dacă au făcut eforturi pentru a atrage în rândurile lor tinerii.
“Eu am mai fost cu grupul, dar fetele din generaţia mea, majoritatea, locuiesc la oraş. Chiar nu ai timp să te aduni, să mai repeţi”, ne-a spus Maria, fiica Vioricăi. Bătrânii din sat spun că localitatea a fost înfiinţată prin anul 1400 de un om pe care îl chema Grid. Dacă odinioară era o aşezare cu câteva sute de locuitori, acum au rămas doar bătrânii, tinerii fiind plecaţi la oraş sau în ţări precum Italia, Spania sau Germania. O comunitate importantă de gridani se află în acest moment în Statele Unite ale Americii, unde au plecat încă din anul 1879.
Port unic în Transilvania
Gridanii se laudă cu obiceiurile şi tradiţiile locului, dar mai ales cu portul lor, unic în toată Ţara Făgăraşului. Ceea ce diferenţiază costumul popular al femeilor din Grid sunt căiţele asortate cu învălitoare, colac, cârpă sau îmbrobodit, iar bărbaţii neînsuraţi sunt recunoscuţi după vâstra (n.r. – pălăria) cu flori de pai şi oglinzi.