Mungiu-Pippidi spune că Iohannis și regimul său „nu s-ar fi scufundat atât de adânc dacă nu ar fi fost atât de suprem însingurați” și ar fi avut pe lângă ei niște consilieri care să-l sprijine – fie de la PNL, fie din afara partidului.
„Vidul a fost umplut întâi de oamenii lui Adrian Năstase, gen Dan Mihalache (deja la PNL de pe timpul lui Crin Antonescu), Leonard Orban și Bogdan Aurescu, de oameni de pe rangul doi sau trei care erau submediocri din plecare și au avansat că nu mai era nimeni, și, desigur, de serviciile secrete, care au specialiști la toate, dar, cu excepția parțială a SIE, de nivel provincial balcanic”, spune profesoara.
În ciuda afirmațiilor despre cei care s-au ridicat la vârful puterii, Mungiu-Pippidi subliniază că „elită alternativă există, că și în străinătate, și în România există oameni de afaceri și specialiști autentici, care și-au tăiat treptat relațiile cu o țară în care partidele corupte au fost înlocuite de o ocultă care percepe acum comisioanele din toate, dar care e și mai nemeritocratică, pentru că nu are de trecut nici măcar proba votului, așa superficială cum e ea”.
Despre ceea ce a numit „securistrocrație”, profesoara subliniază că are două mari interese: 1) „să nu se creeze în România vreun sistem autentic, fie și limitat la lumea academică” și 2) legile securității.
Despre cele din urmă afirmă că „sunt ca legile educației propuse de regimul Iohannis: o legalizare a unei insidioase cuceriri a instituțiilor și economiei de către securistocrație, care s-a petrecut deja”.
Despre modificările din legea educației, printre care se numără desființarea CNATDCU – instituție care verifică acuzațiile de plagiat, inclusiv pe cea care îl privește pe premierul Ciucă, Mungiu-Pippidi subliniază că „întregul pachet de legi ale educației arată slăbiciunea regimului și cum securistocrația a încălecat complet specialiștii: pentru niște reforme ale evaluării și programei se dau grupurilor de interese puternice – rectori, colegii naționale – tot ce vor”.
„E încă o dată un avans ca toate ale României după 1989 – democratizare fără decomunizare, europenizare fără democratizare, și tot așa. O reformă a educației în care grupurile de patronaj primesc tot ce vor ca să consimtă la niște schimbări, poate pro-meritocratice. E ca și cum îl mituiești pe unul ca să se alăture luptei anticorupție”, mai subliniază Mungiu-Pippidi.
În final, ea subliniază că „Iohannis e ales de popor cu cea mai mare legitimitate ca număr al voturilor și nu o să-l demită pe el o trupă de antivacciniști pro-Putin”, dar există alte figuri de la vârful puterii care ar trebui să plece.
„Bode, Cîmpeanu și Predoiu ar trebui să își facă bagajele, cum și le-a făcut pesedistul de la Agricultură (de fapt, e irelevant în ce partid sunt). Au validat fraude, aberații legislative, călcări în picioare ale statului de drept. Generalul, șeful lor, e ținut în frunte doar de trocul cu PSD. E momentul nu să plănuiți să îl faceți viitorul Iohannis, ci să îi găsiți înlocuitor. Ce a mai rămas din baza PSD și PNL, acolo unde te mai întâlnești cu votanții, să se miște un pic să salveze măcar aparențele dacă vrea ca la alegeri AUR, USR sau o alianță între ei să nu îi curețe”, concluzionează Mungiu-Pippidi.
Editorialul integral, pe România Curată