La aproximativ o sută de zile după ce China a anunțat oficial descoperirea unui nou tip de pneumonie, a devenit clar că dinamica răspândirii virusului a depins foarte mult de așa-numitele clustere – focare de infecție care accelerează epidemia.
Toate țările sau regiunile greu lovite de epidemie au în comun același lucru: o poveste despre un eveniment social, cultural sau religios care a implicat mulțimi mari strânse în spații restrânse și oameni care au interacționat, scrie The Guardian.
Un meci care va rămâne în istorie
Pe 19 februarie, 40.000 de fani ai echipei Atalanta, din Bergamo, au sosit la Milano, la aproape 50 de kilometri depărtare de orașul lor, pentru a-și susține jucătorii în meciul cu Valencia, desfășurat pe stadionul San Siro.
A fost un moment unic: Atalanta nu mai ajunsese niciodată în optimile de finală ale Ligii Campionilor.
După o victorie cu 4-1, Atalanta și-a asigurat, în mare, calificarea în sferturi, chiar dacă mai avea de jucat și returul din Spania.
Din păcate, jucătorii și suporterii extaziați nu aveau de unde să știe la momentul respectiv că au ajutat fără să vrea răspândirea virusului în regiunea Lombardia.
Săptămâna trecută, într-o discuție cu Corriere Della Sera, primarul orașului Bergamo a descris meciul drept ”o bombă biologică”.
Este foarte probabil, a declarat Giorgio Gori, că suporterii și-au dat unul celuilalt virusul în vreme ce cântau și cădeau unul peste celălat sărbătorind golurile. Apoi, l-au adus în Bergamo.
Din nefericire, nu aveam de unde să știm. Nimeni nu știa că virusul era deja aici. A fost inevitabil.
Primarul orașului Bergamo, Giorgio Gori:
Nu este posibil deocamdată să se estimeze câte cazuri sunt conectate de meciul de pe San Siro și este clar că virusul circula deja în regiune la momentul respectiv. În orice caz, Lombardia a devenit imediat epicentrul epidemiei.
Alarma a sunat în zilele următoare. Pe 20 februarie, ”pacientul 1” al Italiei a fost internat în Codogno cu o pneumonie persistentă, apoi a fost diagnosticat cu noul virus.
Apoi au urmat primele decese și miile de cazuri. Joi, 9 aprilie, bilanțul deceselor în Lombardia a depășit cifra incredibilă de 10.000.
Dar virusul a plecat și în Spania, o altă țară greu lovită de epidemie.
În săptămânile care au urmat meciului, Valencia a anunțat că o treime din jucătorii și staff-ul său au fost infectați cu coronavirus.
Kike Mateu, unul dintre jurnaliștii spanioli care au însoțit echipa la Milano a devenit ”pacientul zero” din Valencia, scrie The Independent.
Un carnaval cu final trist
Situația s-a repetat, la o scară mult mai mică, în Germania.
Pe 15 februarie, o gașcă veselă costumată în toate felurile s-a strâns în orășelul german Gangelt, undeva aproape de granița cu Olanda, în plin sezon de carnaval.
Cel puțin 350 de oameni s-au așezat într-o sală uriașă, la mese lungi de lemn, cu halbe de bere și pahare de vin pentru a sărbători.
Oamenii au dansat și au circulat de la o masă la alta, s-au pupat pe obraji, în buna tradiție locală. S-au ținut discursuri vesele pe o mulțime de subiecte, dar coronavirusul nu a fost printre acestea.
A devenit însă, la scurt timp după.
Șapte oameni care au participat la acel eveniment au fost testați pozitiv ulterior. Un bărbat de 47 de ani, care a dansat într-o trupă la carnavalul din Gangelt a devenit prima persoană din Germania care a fost interantă la terapie intensivă în Germania, din cauza virusului.
Gangelt se află în districtul Heinsberg, care a adunat de atunci 1.442 de infecții și 43 de decese, mai mult decât oriunde în țară, primind porecla dubioasă de ”Wuhanul Germaniei”.
”Un tipar pe care îl tot vedem în lume ne arată că oriunde au existat evenimente cu oameni care cântă și dansează, virusul s-a răspândit mai repede”, a declarat profesorul Hendrik Streeck, virusolog la Universitatea din Bonn, care a derulat un studiu în Heinsberg.
”Cele mai multe infecții nu au avut loc în supermarketuri sau restaurante”, a mai spus Streeck, care a devenit cunoscut în ultimele zile după ce a subliniat că virusul nu trăiește așa de mult pe suprafețe, contrazicând destule teorii anterioare.
”Transmiterea virusului a avut loc cu ocazia unor evenimente unde oamenii au petrecut timp îndelungat unul lângă celălalt”, cum s-a întâmplat la petrecerile din stațiunea de schi Ischgl din Austria sau la meciul din Italia, a observat virusologul.
”O bombă atomică a explodat fără să știm”
Franța a confirmat teoria, fără să își dorească.
În jur de 2.500 de oameni s-au adunat pe 17 februarie în Mulhouse, un oraș francez din Alsacia, aproape de granița cu Germania, la un eveniment religios.
”Îl vom sărbători pe Domnul nostru. Simțiți bucuria?”, a întrebat un animator de pe scena amenajată de ”Biserica Creștină Ușă Deschisă”.
”Daa!”, a strigat mulțimea formată din sute de oameni, veniți din toate colțurile Franței.
La momentul respectiv, doar câteva cazuri de infecție erau în întreaga țară, care mai avea o lună până să intre în carantină. Nimeni nu se temea de epidemie.
”În ciuda a ceea ce spune lumea, nu am ignorat regulile de bază din simplul fapt că la momentul respectiv nu existau astfel de reguli”, a explicat o purtătoare de cuvânt a Bisericii, Nathalie Schnoebelen.
În cele din urmă, evenimentul care a ținut până 21 februarie a alimentat cel mai mare focar de infecție din Franța, scrie Reuters.
Mulhouse este una dintre cele mai lovite zone din Franța, cu spitalele locale copleșite de numărul de bolnavi. Unii bolnavi din regiune au fost transportați cu TGV-urile în alte zone ale țării, iar Germania a adus în propriile spitale pacienți, pentru a ajuta autoritățile franceze.
În jur de 2.500 de cazuri au fost confirmate ca fiind conectate cu această adunare. Printre cei infectați se numără principalul pastor al Bisericii, Samuel Peterschmitt, apoi, alți 17 membri ai familiei sale.
Iar virusul a plecat spre toate colțurile țării. O asistentă care a fost la Mulhouse, spre exemplu, este suspectată că ar fi sursa care a infectat 250 de colegi la spitalul Universității Strasbourg, scrie The Guardian.
”A fost ca o bombă atomică ce a căzut peste noi la sfârșitul lui februarie fără să știm”, a concluzionat Christophe Lannelongue, fostul director al direcției regionale de sănătate.